Sufficiency of 10-day preventive detention for flagrant influence trafficking under Criminal Procedure Code Art. 149
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prosecutor’s appeal, affirming the Court of Appeal’s order for a 10-day preventive detention period and ruling in favor of the defendant. The dispute concerned the sufficiency of the detention duration for a defendant charged with the crime of influence trafficking, where the prosecutor argued that 10 days was insufficient to complete the authentication and transcription of authorized recordings and to investigate additional facts. The court held that under Article 149(10) of the Code of Criminal Procedure, the judge has the discretion to set a duration shorter than the 30-day maximum based on the case's complexity; because the offense was committed in flagrance and the investigation did not present exceptional complexity, the 10-day limit was deemed sufficient, with any need for extension regarding new facts or participants to be handled through separate procedural extension mechanisms rather than initial overestimation.
Legislator headnote
AI generatedart. 149 alin. (10) C. proc. pen, art. 257 C. pen, art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; Sufficiency of 10-day preventive detention for flagrant influence trafficking under Criminal Procedure Code Art. 149: Potrivit art. 149 alin. (10) C. proc. pen., durata măsurii arestării preventive nu poate depăși 30 de zile. În această limită, judecătorul, în raport cu complexitatea activităţii de urmărire penală ce trebuie efectuată în cauză, poate stabili o durată mai scurtă a arestării.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Arestare preventivă. Evaluarea duratei acesteia
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Arestarea preventivă
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- arestare preventivă
- durată
C. proc. pen., art. 149 alin. (10), art. 155
Potrivit art. 149 alin. (10) C. proc. pen., durata măsurii arestării preventive nu poate depăși 30 de zile. În această limită, judecătorul, în raport cu complexitatea activităţii de urmărire penală ce trebuie efectuată în cauză, poate stabili o durată mai scurtă a arestării.
În cazul în care infracţiunea a fost constatată în condiţiile flagrantului delict, iar cercetarea nu prezintă complexitate, limitarea la 10 zile a duratei arestării preventive a inculpatului este judicioasă. În cazul în care, în perioada menţionată, se descoperă date că inculpatul a săvârșit și alte infracţiuni, sau că există participanţi și se creează o situaţie de indivizibilitate, ceea ce ar putea duce la o durată mai mare a urmării, se va folosi procedura prelungirii arestării.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr.5990 din 24 octombrie 2005
Prin încheierea din 18 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secţia I penală, a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 10 zile a inculpatului S.D., pentru săvârșirea, în condiţii de flagrant delict, a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută în art. 257 C. pen. raportat la art. 5 alin. (1) și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.
Împotriva încheierii procurorul a declarat recurs, cu motivarea că durata măsurii arestării preventive stabilită de instanţă nu asigură buna desfășurare a procesului penal, probele ce urmează a fi administrate în speţă, certificarea înregistrărilor autorizate și efectuate în cauză și apoi redactarea acestora în formă scrisă sunt lucrări ce nu se pot finaliza în termen de 10 zile.
La acestea se adaugă, a motivat procurorul, și necesitatea extinderii cercetărilor pentru alte fapte ale inculpatului, precum și obligarea sesizării instanţei prin rechizitoriu cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare.
Recursul este nefondat.
Conform art. 149 alin. (10) C. proc. pen., durata arestării preventive nu poate depăși 30 de zile, dându-se astfel judecătorului dreptul de a hotărî cu privire la durata măsurii arestării preventive în raport cu natura și complexitatea cauzei și, în raport cu acestea, la timpul necesar soluţionării cauzei.
În speţă, judecătorul a stabilit corect că, în raport cu probele deja administrate și care urmează a fi administrate, durata de 10 zile a arestării este suficientă.
Nu se poate reţine, ca motiv de admitere a recursului, susţinerea privind extinderea cercetării cu privire la alte fapte; pentru aceasta există alte posibilităţi procedurale, iar instanţa a fost sesizată cu o singură faptă, în raport cu care a dispus judicios asupra arestării.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.