Aggravated murder committed against police officer in connection with public duties
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the lower courts' conviction for especially grave murder under Article 176(1)(f) of the Penal Code. The dispute concerned whether the killing of a police station chief, who was on personal leave at the time, qualified as an act committed against a police officer in connection with the performance of service or public duties. The court held that the legal provision applies because, under the Police Status Law, officers retain the authority to intervene for public order in any circumstance, and the causal link was further established by the defendant's prior conviction for assault on the same victim and his subsequent threats to kill her in retaliation for that conviction. Consequently, the trial judgment imposing a penalty for especially grave murder remains in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 176 lit. f) C. pen, art. 44 alin. (1) din Legea nr. 360/2002; Aggravated murder committed against police officer in connection with public duties: Omorul săvârșit asupra unui poliţist, de către inculpatul condamnat anterior pentru săvârșirea infracţiunii de ultraj asupra victimei, pe care, după liberarea din penitenciar, a ameninţat-o că o va ucide din cauza acestei condamnări, se încadrează în prevederile art. 176 lit. f) C. pen. referitoare la omorul deosebit de grav, fapta fiind săvârșită asupra unui poliţist în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestuia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Omor deosebit de grav. Săvârșirea faptei asupra unui poliţist în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestuia
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea. Omorul deosebit de grav
Indice alfabetic: Drept penal
- omor deosebit de grav
- săvârșirea faptei asupra unui poliţist în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestuia
C. pen., art. 176 lit. f)
Omorul săvârșit asupra unui poliţist, de către inculpatul condamnat anterior pentru săvârșirea infracţiunii de ultraj asupra victimei, pe care, după liberarea din penitenciar, a ameninţat-o că o va ucide din cauza acestei condamnări, se încadrează în prevederile art. 176 lit. f) C. pen. referitoare la omorul deosebit de grav, fapta fiind săvârșită asupra unui poliţist în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestuia.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5531 din 30 septembrie 2005
Prin sentinţa penală nr. 157 din 20 aprilie 2005, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul B.D. pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat și deosebit de grav prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 lit. i) și art. 176 lit. f) C. pen.
Instanţa a reţinut că, la 10 septembrie 2004, pe stradă, inculpatul a aplicat victimei M.C., șeful postului de poliţie, o lovitură de cuţit în zona gâtului, provocându-i o plagă penetrantă în trahee, cu secţionarea jugularei interne, care a dus la deces.
Prin decizia penală nr. 192 din 13 iunie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins apelul inculpatului, prin care a susţinut că, victima aflându-se în concediu de odihnă la data săvârșirii faptei, nu sunt aplicabile prevederile art. 176 lit. f) C. pen.
Recursul declarat de inculpat cu privire la greșita încadrare juridică a faptei în prevederile art. 176 lit. f) C. pen. este nefondat.
În ceea ce privește susţinerea că victima nu se afla în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu, așa cum au reţinut prima instanţă și cea de apel, potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, acesta poate interveni pentru păstrarea ordinii și liniștii publice în orice împrejurare.
Pe de altă parte, chiar dacă nu s-ar reţine incidenţa acestor prevederi legale, anterior inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de ultraj asupra victimei, iar după liberarea din penitenciar, a ameninţat victima că o va ucide pentru că din cauza acesteia a fost condamnat.
Prin urmare, în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârșirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 176 lit. f) C. pen., fapta fiind săvârșită asupra unui poliţist în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestuia și, ca atare, recursul inculpatului a fost respins.