Inapplicability of Article 15 Penal Code reduction for fraud with pre-amendment statutory maximum despite subsequent legislative redefinition of "particularly serious consequences"
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse, upholding the appellate court's decision to reject his request for a reduction of his 10-year imprisonment sentence, thereby leaving the original conviction and penalty in force. The defendant, convicted of fraud causing particularly serious consequences under the former Romanian Penal Code, challenged the finality of his sentence by invoking the subsequent enactment of Law No. 456/2001, which amended the statutory definition of "particularly serious consequences" to require damages exceeding two billion lei, arguing that this intervention constituted a new, more favorable law under Article 15 of the Penal Code and Article 458 of the Code of Criminal Procedure. The court held that the recourse was unfounded because, although the applied sanction was below the maximum provided by the new law, the discretionary power to reduce the sentence under Article 15 was not triggered due to the severity of the defendant's conduct—fraudulently inducing multiple commercial entities into error with sums ranging from 80 to 330 million lei—and his negative personal circumstances, specifically his ongoing detention in a similar case, justifying the maintenance of the original penalty.
Legislator headnote
AI generatedInapplicability of Article 15 Penal Code reduction for fraud with pre-amendment statutory maximum despite subsequent legislative redefinition of "particularly serious consequences": Condamnatul a solicitat să se modifice pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (art.215 alin.1,2,3,4 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal), prin sentința penală nr.120 din 24 februarie 2000 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.422/2000 a Curții Supreme de Justiție.
Keywords
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul P.O.L. împotriva deciziei penale nr.119/A din 7 martie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.
S-a prezentat recurentul condamnat, aflat în stare de arest, asistat de avocat I.I., apărător ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate condamnatului, având în vedere că în cauză a intervenit o lege penală nouă, respectiv Legea nr.456/2002, astfel că nu se poate reține în sarcina acestuia alin.5 pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art.215 din Codul penal.
Procurorul a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului.
Condamnatul, în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu susținerile apărătorului său.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.779 din 26 noiembrie 2001, Tribunalul București – Secția II-a penală a respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul P.O.L.
Condamnatul a solicitat să se modifice pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (art.215 alin.1,2,3,4 și 5 cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal), prin sentința penală nr.120 din 24 februarie 2000 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.422/2000 a Curții Supreme de Justiție.
Motivând cererea, condamnatul a arătat că a intervenit Legea nr.456 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea O.U. nr.207/2000, prin care s-a modificat art.146 din Codul penal în sensul că prin „consecințe deosebit de grave” se înțelege o pagubă materială mai mare de două miliarde de lei.
Drept consecință, intervenind o cauză de modificare a pedepsei – conform art.458 Cod procedură penală – se impune reducerea pedepsei aplicate.
Examinând cererea, tribunalul a considerat-o neîntemeiată, deoarece condamnatul a primit pedeapsa minimă de 10 ani închisoare, deși a săvârșit o faptă cu consecințe deosebit de grave.
Curtea de Apel București, Secția II-a penală, prin decizia nr.119/A din 7 martie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.
Declarând recurs, condamnatul a solicitat să se dea eficiență dispozițiilor art.15 din Codul penal și să se modifice pedeapsa în sensul reducerii acesteia.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art.458 din Codul de procedură penală, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută, instanța ia măsuri de aducere la îndeplinire a dispozițiilor art.15 din Codul penal, referitoare la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.
În această situație, dacă sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă – ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei – se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei.
În cazul de față, într-adevăr, sancțiunea aplicată condamnatului este mai mică decât maximul special prevăzut de art.215 alin.1,2,3 și 4 din Codul penal însă, față de modul în care condamnatul a conceput și realizat activitatea infracțională, reușind să inducă în eroare și să înșele mai multe societăți comerciale cu sume de bani cuprinse între 80 și 330 milioane lei și față de persoana acestuia, arestat într-o altă cauză, asemănătoare, aplicarea dispozițiilor art.15 din Codul penal, în sensul reducerii pedepsei, nu se impune, soluție corect adoptată de instanțe.
În consecință, recursul condamnatului este nefondat și urmează a fi respins.
Recurentul condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul avocatului din oficiu, sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.O.L. împotriva deciziei penale nr.119/A din 7 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2003.