Offset of foreign provisional detention and home detention against prison sentence; equivalence of home detention to local residence restriction precluding credit for deprivation of liberty.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the lower courts' decision to offset only the period of provisional detention (May 5, 2003–June 1, 2003) against the eight-year prison sentence. The dispute concerned whether the subsequent period of home detention imposed by foreign authorities (June 1, 2003–May 25, 2004) should also be deducted from the sentence under Romanian Criminal Procedure Code Article 145. The Court held that foreign home detention is legally equivalent to the domestic measure of "prohibition of leaving the locality," which does not constitute a deprivation of liberty subject to offset under Criminal Code Article 88, thereby confirming that only the initial custody period in a penitentiary is deductible.
Legislator headnote
AI generatedart. 88 C. proc. pen, art. 145 C. proc. pen; Offset of foreign provisional detention and home detention against prison sentence; equivalence of home detention to local residence restriction precluding credit for deprivation of liberty: Durata arestării la domiciliu dispusă de autorităţile străine, constituind o măsură echivalentă cu obligarea de a nu părăsi localitatea prevăzută în art. 145 C. proc. pen., nu reprezintă o privare de libertate care să poată fi dedusă din durata pedepsei închisorii de executat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deducerea reţinerii și a arestării preventive. Arestare provizorie în vederea extrădării. Arestare la domiciliu. Obligarea de a nu părăsi localitatea
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Calculul pedepselor
Indice alfabetic: Drept penal
- deducerea reţinerii și a arestării preventive
- arestare provizorie
- arestare la domiciliu
- obligarea de a nu părăsi localitatea
C. pen., art. 88
C. proc. pen., art. 145
1. Durata arestării provizorii în vederea extrădării solicitate de autorităţile române se deduce din durata pedepsei închisorii de executat.
2. Durata arestării la domiciliu dispusă de autorităţile străine, constituind o măsură echivalentă cu obligarea de a nu părăsi localitatea prevăzută în art. 145 C. proc. pen., nu reprezintă o privare de libertate care să poată fi dedusă din durata pedepsei închisorii de executat.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4647 din 10 august 2005
Prin sentinţa penală nr. 245 din 28 aprilie 2005 a Tribunalului Prahova, inculpata B.T. a fost condamnată și s-a dispus deducerea din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 100/1997 a Tribunalului Constanţa a perioadei de la 5 mai 2003 la 1 iunie 2003 cât contestatoarea s-a aflat deţinută în vederea extrădării în Penitenciarul Vallette din Torino.
Instanţa a reţinut, din actele depuse de contestatoare, că aceasta, în urma unei cereri de extrădare formulată de autorităţile române, a fost reţinută de Poliţia din Torino la data de 5 mai 2003, dispunându-se de către Curtea de Apel din Torino arestarea provizorie a contestatoarei.
La 30 mai 2003, Curtea de Apel din Torino a hotărât înlocuirea măsurii arestării provizorii cu arestarea la domiciliu, hotărâre în baza căreia la 1 iunie 2003 condamnata a fost pusă în libertate.
Prin decizia penală nr. 252 din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins apelul condamnatei cu privire la greșita deducere din pedeapsa de executat numai a perioadei de la 5 mai 2003 la 1 iunie 2003, deși, susţine aceasta, a fost arestată la domiciliu de la 1 iunie 2003 la 25 mai 2004, perioadă care, de asemenea, trebuia dedusă din pedeapsă.
Recursul declarat de condamnată, prin care a cerut deducerea din pedeapsa de executat a perioadei în care a fost arestată în penitenciar și la domiciliu, este nefondat.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestarea la domiciliu echivalează cu obligarea de a nu părăsi localitatea prevăzută în art. 145 C. proc. pen., iar aceasta nu constituie privare de libertate care să poată fi dedusă din durata pedepsei de executat.
În consecinţă, recursul condamnatei a fost respins.