Accessory penalty of parental rights prohibition as a necessary ECHR Art. 8 interference for aggravated murder offender

Pedepse accesorii. Interzicerea drepturilor părintești. Art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale. Omor calificat

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Pedepsele accesorii

Indice alfabetic: Drept penal

- pedepse accesorii

- interzicerea drepturilor părintești

C. pen., art. 64, art. 71, art. 174, art. 175 lit. c)

C. proc. pen., art. 3859 pct. 171

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, art. 8

Pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor părintești, care constituie o ingerinţă în exercitarea dreptului la respectarea vieţii private și de familie, se aplică, potrivit art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, dacă instanţa constată că, în raport cu tipul de infracţiune săvârșită de inculpat, cu conduita acestuia și cu interesul minorului, limitarea exercitării acestui drept al inculpatului pe durata executării pedepsei privative de libertate este o măsură necesară pentru protejarea minorului și, ca atare, urmărește un scop legitim. Aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părintești inculpatului care a săvârșit infracţiunea de omor calificat asupra tatălui său constituie o măsură necesară pentru protejarea minorului, urmărind acest scop legitim.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4013 din 30 iunie 2005

Prin sentinţa penală nr. 63 din 14 februarie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul S.G. pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., la 18 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) și b) din același cod.

Totodată, s-au aplicat inculpatului prevederile art. 71 raportat la art. 64 C. pen.

Instanţa a reţinut că, la 20 septembrie 2004, inculpatul, pe fondul unor discuţii și al consumului de alcool, a aruncat pe tatăl său de pe prisma casei, după care l-a lovit cu pumnii și picioarele în zona toracică. Ulterior, inculpatul a dus victima în bucătăria-anexă în care aceasta locuia, unde a lovit-o în mod repetat cu pumnii și picioarele în cap și în torace, a izbit-o peste patul și masa aflate în încăpere și a trântit-o pe jos, continuând să o lovească. La 26 septembrie 2004, victima a decedat.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei insuficienţe cardio-respiratorii acute, urmare a unei insuficienţe respiratorii mixte, generată de un traumatism toracic cu fractură de stern, multiple fracturi costale cu lezare pulmonară și revărsat lichidian intrapleural. Între traumatismul toracic și moarte s-a stabilit că există legătură de cauzalitate.

Prin decizia penală nr. 118 din 24 martie 2005, Curtea de Apel Iași a respins apelul inculpatului prin care s-a cerut, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C. pen.

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

În cauză, faptul că inculpatul a aplicat tatălui său multiple lovituri de mare intensitate cu pumnii și picioarele în regiunea toracică, l-a trântit peste patul și masa aflate în încăpere, iar apoi pe jos, unde a continuat să-l lovească, impune concluzia că inculpatul a prevăzut și a acceptat posibilitatea producerii decesului victimei, chiar dacă nu a urmărit acest rezultat.

Această poziţie subiectivă faţă de rezultatul posibil al faptei realizează forma de vinovăţie a intenţiei indirecte care este proprie infracţiunii de omor.

Prin urmare, încadrarea juridică în prevederile art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. este corectă, astfel că cererea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută în art. 183 din același cod nu poate fi primită.

În ceea ce privește motivul de casare invocat din oficiu și întemeiat pe prevederile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., în cauză instanţele au procedat corect interzicând inculpatului toate drepturile prevăzute în art. 64 C. pen., în condiţiile art. 71 din același cod.

Verificând în ce măsură aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părintești reprezintă o ingerinţă în exercitarea dreptului la respectarea vieţii private și de familie și urmărește sau nu scopul legitim al protecţiei minorului, potrivit art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, se constată că în raport cu tipul de infracţiune săvârșită de inculpat, cu conduita acestuia și cu interesul minorului, interzicerea exercitării acestui drept al inculpatului pe durata executării pedepsei privative de libertate este o măsură necesară pentru protejarea minorului, astfel că urmărește un scop legitim, fiind în mod corect aplicată de instanţe.

În consecinţă, recursul a fost respins.