Maintaining preventive detention during trial for a criminal group involving police officers based on danger to public order and reasonable trial duration

Arestare preventivă. Menținerea în cursul judecății. Motive

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Arestarea preventivă

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- arestare preventivă

- menținerea arestării în cursul judecății

C. proc. pen., art. 160b alin. (1) și (3),

art. 148 lit. h), art. 155 și urm.

Constituirea unui grup infracțional din 17 persoane, în scopul săvârșirii infracțiunilor de șantaj, proxenetism și vătămare corporală gravă, cu participarea mai multor cadre din poliție, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și justifică menținerea arestării preventive a inculpaților în cursul judecății, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2782 din 26 aprilie 2005

Prin încheierea din 18 aprilie 2005, Curtea de Apel Pitești a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.C. și alți 16 inculpați.

S-au respins cererile de revocare, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați.

Curtea de apel a reținut că există în continuare temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., faptele deduse judecății fiind sancționate cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea lor în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Instanța a mai considerat că situația personală a inculpaților, lipsa antecedentelor penale, vârsta, conduita anterioară bună a acestora nu sunt elemente de natură să conducă la revocarea măsurii arestării, datele invocate fiind cunoscute, de altfel, la data arestării.

Curtea a mai considerat că nu au fost depășite durata judecății și a arestării preventive, nefiind încălcate dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și nici art. 23 din Constituția României, ei fiind arestați de 5 luni în condițiile în care cauza este complexă prin numărul mare al faptelor cercetate și al persoanelor implicate.

Împotriva acestei încheieri, inculpații au declarat recurs, cu privire la motivele invocate reținându-se următoarele:

Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților sub învinuirea că au constituit un grup infracțional care a acționat în mod coordonat, în scopul obținerii de foloase materiale injuste prin șantaj, proxenetism, vătămare corporală gravă, fapte comise împotriva patronilor unor firme.

Activitatea infracțională a fost favorizată de fostul șef al Poliției municipiului Deva, precum și de agenți de poliție.

Măsura preventivă a fost menținută de instanță, cu respectarea dispozițiilor art. 155 și următoarele C. proc. pen.

Curtea de Apel Pitești a menținut, de asemenea, starea de arest a inculpaților recurenți, constatând că nu sunt temeiuri care să impună revocarea acestora.

Inculpații au invocat lipsa vinovăției cu privire la faptele ce fac obiectul judecății și greșita încadrare juridică a acestora.

Aceste aspecte nu pot fi examinate de instanța de recurs în acest moment procesual, fiind atributul instanței ce judecă fondul ca, pe baza probelor, să stabilească vinovăția sau nevinovăția inculpaților.

De asemenea, au invocat depășirea termenului rezonabil de judecare al unei cauze penale, încălcându-se astfel dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a art. 23 din Constituția României.

Sub acest aspect se constată că termenul rezonabil invocat nu a fost depășit și nici durata măsurii arestării preventive; este de observat că art. 23 din Constituție se referă la arestarea preventivă în cursul urmăririi penale care nu poate depăși 180 de zile, ceea ce nu este cazul în speță, inculpații fiind trimiși în judecată înainte de împlinirea acestui termen.

Un alt motiv de casare se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii preventive arătate în art. 143 și 148 C. proc. pen., neexistând probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-au produs.

În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

În speță, pericolul social potențial se apreciază în raport cu comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor comise, precum și, în cazul unora dintre inculpați, ținându-se seama de funcțiile avute de aceștia în poliție la data săvârșirii faptelor.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și prin starea de neliniște, de sentimentul de insecuritate în rândul societății generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni de o gravitate deosebită sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

În concluzie, în mod corect au fost respinse cererile inculpaților de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire a acesteia, motiv pentru care recursurile au fost respinse.