Escape before imprisonment triggers real concurrence, not consecutive sentence; appellate addition of 2 years quashed and remanded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) admitted both appeals, reversed the appellate decision, and sent the case back for a new ruling, thereby voiding the appellate court's order that had added the 2-year escape sentence to the 7-year prior sentence. The dispute concerned a convict who escaped from a hospital while under preventive arrest on the same day his earlier 7-year conviction became final, but before the execution warrant was issued or he was imprisoned. The Court held that Article 269(3) of the Criminal Code—which requires the escape sentence to be added to the sentence being executed—applies only when the escape occurs during execution of an imprisonment sentence, not during preventive detention; since the prior conviction was final but not yet executed, the convict's legal status remained that of a preventive detainee, so the correct framework was that of real concurrence of offenses (concurs real), requiring the two sentences to be merged rather than added.
Legislator headnote
AI generatedart. 269 alin. (3) C. pen, art. 37 lit. a) C. pen, art. 415 alin. (1) C. proc. pen, art. 34 C. pen; Escape before imprisonment triggers real concurrence, not consecutive sentence; appellate addition of 2 years quashed and remanded: The dispute concerned a convict who escaped from a hospital while under preventive arrest on the same day his earlier 7-year conviction became final, but before the execution warrant was issued or he was imprisoned. The Court held that Article 269(3) of the Criminal Code—which requires the escape sentence to be added to the sentence being executed—applies only when the escape occurs during execution of an imprisonment sentence, not during preventive detention; since the prior conviction was final but not yet executed, the convict's legal status remained that of a preventive detainee, so the correct framework was that of real concurrence of offenses (concurs real), requiring the two sentences to be merged rather than added.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the appeal court's decision to apply the rule of adding the escape sentence to the sentence being served, but the Supreme Court held it was not applicable because the defendant was in preventive detention at the time of the escape, not serving a sentence, so it was not used in the final orders as a ground.
Full text
Evadare. Pedeapsă. Evadare comisă la data rămânerii definitive a hotărârii anterioare de condamnare. Pedepsirea evadării
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției. Evadarea
Indice alfabetic: Drept penal
- evadare
- hotărâre definitivă nepusă în executare
- concurs real
C. pen., art. 269 alin. (3)
În cazul dat, evadarea nu s-a produs din starea legală de executare a pedepsei, deoarece hotărârea de condamnare, deși definitivă, nu fusese pusă în executare în ziua pronunțării; inculpatul nefiind, deci, în executarea acelei pedepse, statutul său juridic era de arestat preventiv, situație în care prevederile art. 269 alin. (3) C. pen. nu erau incidente.
În atare caz, soluția corectă este aceea a regimului concursului real de infracțiuni.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 2165 din 30 martie 2005
Prin sentința nr. 1029 din 26 august 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul T.S. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prevăzută în art. 269 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Instanța a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă anterioară de 9 ani închisoare, a contopit pedeapsa de 2 ani aplicată pentru evadare cu alte pedepse pentru fapte concurente cu aceasta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare sporită cu un an, în total 10 ani închisoare.
Instanța a reținut că, la 27 iunie 2002, inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat; fiind trimis în judecată și internat la spital sub pază, a evadat din spital la 25 septembrie 2002.
Curtea de Apel Bucureștii, secția a II-a penală, prin decizia nr. 775 din 18 octombrie 2004 a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința și în baza art.269 alin. (3) C. pen., a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de evadare la cea de 7 ani închisoare aplicată prin sentința nr. 55 din 25 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă la 25 septembrie 2002.
Instanța de apel și-a motivat decizia cu aceea că data săvârșirii infracțiunii de evadare, 25 septembrie 2002, coincide cu data rămânerii definitive a sentinței nr. 55/2001 a Tribunalului București, secția I penală, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. pen. privind caracterul executoriu al hotărârii penale definitive, instanța a considerat aplicabil art. 269 alin. (3) C. pen., pedeapsa pentru infracțiunea de evadare adăugându-se la pedeapsa ce se execută.
Recursurile declarate de procuror și de inculpat sunt fondate.
Art. 269 alin. (3) C. pen. prevede că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa ce se execută.
Ca atare, acest text de lege se aplică în cazul în care infracțiunea de evadare s-a săvârșit în timpul executării pedepsei cu închisoare, nu și în timpul reținerii sau al arestării preventive.
Dacă pentru fapta care a determinat arestarea preventivă se pronunță ulterior condamnarea la închisoare, sunt aplicabile prevederile art. 34 C. pen.
Din verificarea fișei de cazier judiciar a inculpatului, se rețin următoarele:
Tribunalul București, secția I penală, prin sentința nr. 55 din 25 ianuarie 2001, hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3996 din 25 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare.
Aceeași instanță a emis, la 7 octombrie 2002, mandatul de executare a pedepsei, inculpatul fiind încarcerat la 23 octombrie 2002, deci ulterior săvârșirii infracțiunii de evadare (25 septembrie 2002);
Rezultă că, la 25 septembrie 2002, dată când inculpatul a săvârșit infracțiunea de evadare, el era arestat preventiv, deoarece hotărârea prin care fusese condamnat definitiv la 7 ani închisoare la 25 septembrie 2002 nu fusese pusă în executare, deci nu erau incidente dispozițiile art. 269 alin. (3) C. pen.
În consecință recursurile au fost admise, iar cele două pedepse, de 7 și de 2 ani închisoare au fost contopite potrivit regulilor concursului real de infracțiuni.