Preventive detention of a minor: statutory penalty threshold based on incriminating text, not juvenile sentencing reduction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal of a minor defendant (aged 14–16), upholding the Court of Appeal’s order to maintain his preventive detention for rape. The dispute centered on whether the preventive detention was illegal because the statutory penalty for a minor, reduced by half under juvenile sentencing rules, fell below the ten-year imprisonment threshold required by law. The court ruled that the "penalty provided by law" referenced in Article 160h(1) of the Code of Criminal Procedure is determined by the incriminating statutory text (which prescribed 5–18 years of imprisonment for this offense), not by the reduced penalty applicable to minors under Article 109 of the Penal Code. Consequently, because the standard statutory penalty exceeded the ten-year threshold, the conditions for preventive detention were legally met, and the detention remained in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 160h alin. (1) C. proc. pen, art. 109 C. pen, art. 160b C. proc. pen, art. 300 C. proc. pen; Preventive detention of a minor: statutory penalty threshold based on incriminating text, not juvenile sentencing reduction: Potrivit art. 160h alin. (1) C. proc. pen., minorul între 14 și 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Arestare preventivă. Minor în vârstă între 14 și 16 ani. Pedeapsă prevăzută de lege
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Arestarea preventivă a minorului
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- Arestare preventivă
- Minor
C. proc. pen., art. 160b, art. 160h alin. (1)
Potrivit art. 160h alin. (1) C. proc. pen., minorul între 14 și 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare.
Prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută de textul care incriminează fapta, iar nu pedeapsa aplicabilă minorului potrivit art. 109 C. pen., cu limitele prevăzute de textul incriminator reduse la jumătate.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1564 din 3 martie 2005
Prin încheierea de ședinţă de la 22 februarie 2005, Curtea de Apel Pitești, judecând cauza în apel, a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului minor, condamnat pentru săvârșirea infracţiunii de viol prevăzută în art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.
Împotriva încheierii inculpatul a declarat recurs cu motivarea că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 160h raportat la cu art. 160b C. proc. pen., având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută în art. 197 alin. (1) și (2) C. pen. se situează sub limita legală a pedepsei de la care se poate dispune arestarea preventivă a minorului între 14 și 16 ani; este adevărat că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta imputată este închisoarea mai mare de 10 ani, dar în condiţiile reducerii limitelor legale a pedepsei la jumătate pentru minori, pedeapsa este de cel mult 9 ani închisoare.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160b din același cod.
Potrivit art. 160b, în cursul judecăţii instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Art. 160h alin. (1) și alin. (2) prevede că minorul între 14 și 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este învinuit este detenţiunea pe viaţă sau închisoarea de 10 ani ori mai mare și o altă măsură preventivă nu este suficientă. Verificarea legalităţii și temeiniciei arestării preventive se efectuează în cursul judecăţii periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile.
În raport cu dispoziţiile legale menţionate, se constată că în mod corect instanţa de apel a constatat că subzistă condiţiile legale de menţinere a arestării preventive a inculpatului minor în cursul judecării cauzei în apel.
Criticile din recursul inculpatului, în sensul că menţinerea măsurii arestării preventive este nelegală în raport cu limita pedepsei prevăzute de lege redusă la jumătate, aceasta situându-se sub 10 ani închisoare nu poate fi primită, întrucât condiţia prevăzută de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a minorului nu se referă la regimul sancţionator aplicabil minorului potrivit art. 109 C. pen.
La luarea măsurii arestării preventive a minorului între 14 și 16 ani legiuitorul a avut în vedere pedeapsa prevăzută de lege, care în speţă este între 5 și 18 ani închisoare, și nu pedeapsa aplicabilă minorului, cu limitele pedepsei reduse la jumătate.
În consecinţă, în mod corect instanţa de apel a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului minor, motiv pentru care recursul acestuia a fost respins.