Concurrent criminal liability for tax evasion and accounting forgery based on fictitious expense documentation

Evaziune fiscală. Fals intelectual prevăzut în Legea contabilităţii nr. 82/1991

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni în legătură cu activităţile economice. Evaziunea fiscală

Indice alfabetic: Drept penal

- evaziune fiscală

- fals intelectual

C. pen., 289 alin. (1), art. 290 alin. (1), art. 291

Legea nr. 87/1994, art. 13

Legea nr. 82/1991, art. 40

Fapta de a înregistra în contabilitate acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute în realitate, cu consecinţa diminuării venitului net și, implicit, a obligaţiei fiscale către stat, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală și ale celei de fals intelectual prevăzută în Legea contabilităţii nr. 82/1991.

Notă: 1. În urma republicării Legii nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale în M. Of. nr. 545 din 29 iulie 2003, prevederile art. 13 se regăsesc în art. 11 alin. (1) lit. c).

2. În urma republicării Legii contabilităţii nr. 82/1991 în M. Of. nr. 48 din 14 ianuarie 2005, prevederile art. 40 se regăsesc în art. 43.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1113 din 15 februarie 2005

Prin sentinţa penală nr. 785 din 24 martie 2003, Judecătoria Ploiești a condamnat pe inculpata G.L. pentru săvârșirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzută în art. 13 din Legea nr. 87/1994, de fals intelectual prevăzută în art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, precum și pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută în art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa a reţinut că, în perioada septembrie 1997 - februarie 1999, inculpata, în calitate de asociat unic și administrator al societăţii comerciale H.G. SRL, a realizat venituri din vânzarea unor mărfuri a căror provenienţă era alta decât cea înscrisă în documentele contabile, în valoare de 1.549.659.540 de lei. Totodată, s-a constatat că documentele privind provenienţa mărfurilor erau false, fiind completate cu date nereale de către diferite persoane la solicitarea inculpatei.

Prin decizia penală nr. 997 din 22 septembrie 2003, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de inculpată și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și a art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea acesteia pentru toate infracţiunile deduse judecăţii.

Prin decizia penală nr. 1393 din 28 noiembrie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins recursul declarat de procuror.

Recursul în anulare declarat în cauză cu privire la greșita achitare a inculpatei este fondat.

Conform art. 13 din Legea nr. 87/1994, fapta de a nu evidenţia prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei și a contribuţiei se pedepsește cu închisoare de 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă de 1.000.000 la 10.000.000 lei.

Prin fapta de a nu evidenţia, în întregime sau în parte, în documentele contabile a veniturilor realizate se înţelege omisiunea de a evidenţia aceste venituri în documentele contabile oficiale, fie că nu se întocmesc acte justificative pentru veniturile realizate, fie că documentele întocmite relevă un venit mai redus decât cel realizat, fie că actele referitoare la venituri nu sunt operate în registre și în bilanţul contabil, toate cu consecinţa neplăţii sau a diminuării obligaţiilor fiscale.

Totodată, prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale se înţelege întocmirea unor acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute ori au fost mai mici decât cele consemnate în documentele justificative, iar pe baza acestor acte justificative false se operează și în celelalte documente contabile cheltuieli nereale, cu consecinţa diminuării venitului net și, implicit, a obligaţiei fiscale către stat.

Potrivit art. 40 din Legea nr. 82/1991, efectuarea cu știinţă de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare și elementelor patrimoniale ce se reflectă în bilanţul contabil constituie infracţiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii.

În cauză, din procesul verbal încheiat de organele de control la 24 iunie 1999 rezultă că inculpata a desfășurat în perioada septembrie 1997 - februarie 1999 comerţ cu amănuntul și en gros fără a justifica, în toate cazurile, pe bază de documente de aprovizionare reale, provenienţa legală a produselor comercializate, veniturile fără T.V.A. astfel realizate fiind de 1.549.659.540 de lei. Pentru aceste produse, documentele de provenienţă s-au dovedit nereale. Astfel, unele firme care sunt înscrise pe nouă dintre facturile prezentate la control drept documente care să justifice provenienţa mărfurilor nu există în realitate, nefiind înregistrate la Registrul Comerţului. În celelalte cazuri, seriile și numerele facturilor nu se încadrează în seriile și numerele repartizate ca imprimate cu regim special societăţilor menţionate pe aceste facturi drept furnizori. Mai mult, unele facturi, deși fac parte din același facturier, au înscrisă la rubrica furnizor societăţi diferite, situaţie practic imposibilă, întrucât un facturier se eliberează numai unei singure firme, astfel încât numai aceasta poate figura pe întreg carnetul de facturi.

Prin urmare, fapta inculpatei de a determina întocmirea și înregistrarea în contabilitate a unor acte justificative false pentru cheltuielile care nu au fost făcute, cu consecinţa diminuării venitului net și, implicit, a obligaţiei fiscale către stat, întrunește elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii.

În consecinţă, recursul în anulare a fost admis, deciziile instanţei de apel și a celei de recurs au fost casate și s-a dispus menţinerea sentinţei pronunţate de prima instanţă.