Applicability of flagrant offense summary procedure to aggravated theft after abrogation of statutory mandate

Procedura privind urmărirea și judecarea unor infracţiuni flagrante. Furt calificat prevăzut în art. 209 alin. (3) C. pen. Aplicabilitatea procedurii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Urmărirea și judecarea unor infracţiuni flagrante

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- urmărirea și judecarea unor infracţiuni flagrante

- furt calificat

C. pen., art. 209 alin. (3)

C. proc. pen., art. 466 - 479

Legea nr. 456/2001, art. II1

Urmărirea și judecarea infracţiunilor de furt calificat prevăzute în art. 209 alin. (3) C. pen. potrivit procedurii prevăzute în art. 467-479 C. proc. pen. nu este obligatorie, deoarece art. II1 din Legea nr. 456/2001, în care se prevedea că aceste infracţiuni se urmăresc și se judecă potrivit procedurii stabilite în art. 467-479 C. proc. pen., a fost abrogat prin Legea nr. 281/2003, care a modificat art. 466 C. proc. pen. referitor la cazurile de aplicare a procedurii speciale privind urmărirea și judecarea unor infracţiuni flagrante.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 513 din 24 ianuarie 2005

Prin încheierea nr. 41 din 19 mai 2004, Tribunalul Bihor a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.Z. pe o durată de 29 de zile.

Instanţa a reţinut că, în cursul lunii mai 2004, inculpatul a depozitat în mai multe rânduri la domiciliul său diferite cantităţi de motorină sustrasă de către V.I. și alţi inculpaţi din vagoanele cisternă staţionate în gară și a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., în sensul că pentru infracţiunea săvârșită de inculpat legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin decizia penală nr. 341 din 21 mai 2004, Curtea de Apel Oradea a admis recursul inculpatului, a casat încheierea și, rejudecând cauza, a respins propunerea de arestare preventivă.

Instanţa de recurs a reţinut că prima instanţă nu putea dispune arestarea inculpatului pe o durată de 29 de zile, ci doar arestarea învinuitului pe o durată care nu poate depăși 10 zile, potrivit prevederilor art. 468 alin. (1) C. proc. pen.

În speţă nu s-a trecut de la procedura flagrantă la cea obișnuită, întrucât ordonanţa de punere în mișcare a acţiunii penale a fost dată la 19 mai 2004, anterior sesizării instanţei cu propunerea de arestare preventivă a inculpatului. Or, transformarea procedurii flagrante într-una obișnuită poate avea loc, potrivit prevederilor art. 468 alin. (3) C. proc. pen., numai în situaţia în care procurorul nu a dispus trimiterea în judecată în termen de 3 zile de la data emiterii ordonanţei de reţinere, dată la care recurentul trebuie să aibă calitatea de învinuit, iar nu de inculpat. În consecinţă, au fost încălcate prevederile art. 468 C. proc. pen. care reglementează procedura lipsirii de libertate a învinuitului în cazurile în care se aplică dispoziţiile privind urmărirea și judecarea unor infracţiuni flagrante, cum este cazul prevăzut în art. II1 din Legea nr. 456/2001 potrivit căruia infracţiunile prevăzute în art. 209 alin. (3) C. pen. se urmăresc și se judecă potrivit procedurii stabilite în art. 467 - 479 C. proc. pen.

Recursul în anulare declarat în cauză, prin care s-a cerut casarea deciziei curţii de apel și menţinerea încheierii nr. 41 din 19 mai 2004 a Tribunalului Bihor, este fondat.

Potrivit prevederilor art. 466 C. proc. pen., înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003, infracţiunile flagrante pedepsite prin lege cu închisoarea mai mare de 3 luni și de cel mult 5 ani, precum și formele agravate ale acestor infracţiuni, săvârșite în municipii sau orașe, în mijloace de transport în comun, bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau gări, chiar dacă nu aparţin unităţilor teritoriale arătate mai sus, precum și în orice loc aglomerat, se urmăresc și se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute în acest capitol, care se completează cu dispoziţiile din prezentul cod.

În cazul infracţiunilor flagrante legea a prevăzut o simplificare a desfășurării urmăririi penale, iar în ceea ce privește măsurile preventive, potrivit art. 468 alin. (1) C. proc. pen., reţinerea învinuitului este obligatorie.

Art. II1 din Legea nr. 456/2001 a completat prevederile art.466 C. proc. pen., în sensul că și infracţiunile prevăzute în art. 209 alin. (3) C. pen. se urmăresc și se judecă potrivit procedurii stabilite în art. 467 - 479 C. proc. pen.

Ulterior, prin Legea nr. 281/2003, art. 466 C. proc. pen. a fost modificat, având următorul conţinut: infracţiunile flagrante pedepsite prin lege cu închisoarea mai mare de un an și de cel mult 12 ani, precum și formele agravate ale acestor infracţiuni, săvârșite în municipii și orașe, în mijloace de transport în comun, bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau gări, chiar dacă nu aparţin unităţilor teritoriale arătate mai sus, precum și în orice alt loc aglomerat, se urmăresc și se judecă potrivit dispoziţiilor prevăzute în acest capitol, care se completează cu dispoziţiile din prezentul cod.

Examinând succesiunea în timp a legilor rezultă că prin Legea nr. 281/2003 au fost abrogate prevederile art. II1 din Legea nr. 456/2001 care prevedeau obligativitatea urmăririi și judecării infracţiunilor prevăzute în art. 209 alin. (3) C. pen. potrivit dispoziţiilor referitoare la urmărirea și judecarea unor infracţiuni flagrante.

În cauză, se constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost săvârșită în mai 2004, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003, încadrarea juridică dată faptei fiind cea prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. a) din același cod. Ca atare, nu ne aflăm în prezenţa procedurii urgente care ar fi atras anumite particularităţi și în ceea ce privește luarea măsurilor preventive, ci în prezenţa procedurii obișnuite.

Prin urmare, hotărârea pronunţată de instanţa de recurs este nelegală, în cauză dispunându-se arestarea inculpatului în cadrul procedurii obișnuite, cu examinarea prealabilă a îndeplinirii condiţiilor legale.

În consecinţă, recursul în anulare a fost admis, decizia curţii de apel a fost casată și s-a dispus menţinerea încheierii nr. 41 din 19 mai 2004 a Tribunalului Bihor.