Robbery convictions upheld; retracted confessions disregarded amid corroborated evidence.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court rejected the defendants' appeals and upheld the robbery convictions, with the two-year prison sentence for the principal defendant remaining in force after the dismissal of the appeals by the lower courts. The dispute concerned a street robbery where the defendants, after being convicted at trial and on appeal, challenged their convictions in cassation, with one defendant arguing he did not participate in the crime. The decisive legal basis was procedural criminal law (Articles 63 and 69 of the former Criminal Procedure Code), holding that a defendant's retraction of prior confessions made during criminal investigation cannot be considered when other unequivocal evidence of guilt has been administered; here, the retractions were unsupported and contradicted by the earlier confessions, the victim’s statement, the group identification record, and assisting witnesses' testimony, which together fully proved the crime.
Legislator headnote
AI generatedRobbery convictions upheld; retracted confessions disregarded amid corroborated evidence: Prin sentința penală nr. 641 din 9 septembrie 2004, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul A.D. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Probe. Declarațiile inculpatului. Revenirea asupra recunoașterii făcute în cursul urmăririi, de a fi săvârșit infracțiunea. Coroborarea cu alte probe
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Probe și mijloace de probă. Declarațiile învinuitului sau ale inculpatului
Index alfabetic: Drept procesual penal
- probe și mijloace de probă
- declarațiile învinuitului sau inculpatului
- coroborare cu alte probe
C. proc. pen., art. 63, art. 69
Negarea de către inculpat a realității declarațiilor de recunoaștere a săvârșirii faptei date în cursul urmăririi penale nu poate fi luată în considerare dacă s-au administrat în cursul procesului penal alte probe, neîndoielnice, de vinovăție.
I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 392 din 19 ianuarie 2005
Prin sentința penală nr. 641 din 9 septembrie 2004, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul A.D. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen.
Instanța a reținut că, în noaptea de 6 aprilie 2004, inculpatul împreună cu alți doi inculpați judecați în cauză, aflându-se într-un local, au observat că persoana vătămată B.C. avea asupra sa un portofel cu bani.
În jurul orei 5,30 aceasta a ieșit din local, fiind urmărită de inculpați; în stradă inculpatul A.D. a lovit persoana vătămată cu pumnul în față, trântind-o la pământ. Când aceasta a vrut să se ridice, a intervenit inculpatul A.C. care a împins-o la loc și apoi inculpatul A.I. a lovit-o cu picioarele și i-a sustras din buzunar portofelul, după care cei trei au fugit de la locul faptei.
Banii găsiți în portofel au fost împărțiți între inculpați, iar actele le-au aruncat împreună cu portofelul.
Prin decizia penală nr. 406 din 23 noiembrie 2004, Curtea de Apel Iași a respins apelurile inculpaților.
Inculpații au declarat recurs, inculpatul A.D. susținând că nu a participat la comiterea faptei.
Recursurile nu sunt fondate.
Participarea ca autor la săvârșirea tâlhăriei rezultă din declarațiile date în faza de urmărire penală de toți inculpații, acestea coroborându-se cu declarațiile părții vătămate, cu cele consemnate în procesul verbal de recunoaștere din grup și declarațiile celor doi martori asistenți.
Declarațiile date de inculpați în faza de cercetare judecătorească au fost justificat înlăturate, susținerea lor că în cursul urmăririi penale au fost loviți de lucrătorii de poliție și că în fața procurorului au menținut declarațiile anterioare spunându-li-se că „așa e bine”, este nereală întrucât inculpații au dat acele declarații în prezența unui apărător ales, cât și a unuia dintre părinții inculpatului minor. Se constată, totodată, că inculpații au recunoscut săvârșirea faptei și în declarația dată în fața judecătorului care a dispus asupra arestării preventive, iar în cursul cercetărilor fiecare inculpat a restituit persoanei vătămate banii sustrași.
Revenirea inculpaților asupra declarațiilor inițiale fiind fără justificare, iar săvârșirea infracțiunii pe deplin dovedită, recursurile au fost respinse.