Intent to kill inferred from weapon lethality and target zones in attempted qualified homicide vs. grievous bodily harm
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) dismissed the defendant's appeal and upheld the first-instance conviction for attempted qualified homicide, overturning the Court of Appeal’s recharacterization of the offense as grievous bodily harm. The dispute centered on whether the defendant’s use of a baseball bat to strike the victim’s head and abdomen, resulting in a ruptured spleen, hemoperitoneum, and pancreatic contusion, constituted an intent to kill or merely intent to cause injury, following an initial verbal altercation and mutual shove. Relying on Article 20 in conjunction with Articles 174 and 175(i) of the Penal Code, the court held that the specificity of the vital zones targeted, the lethal nature of the weapon, and the severity of the injuries demonstrated that the defendant foreseen and accepted the risk of death, thus establishing direct or eventual intent to kill, which negated the lesser charge of grievous bodily harm under Article 182.
Legislator headnote
AI generatedart. 175 lit. i) C. pen, art.182 alin. (2) C. pen, art. 181 C. pen; Intent to kill inferred from weapon lethality and target zones in attempted qualified homicide vs. grievous bodily harm: Tribunalul Ialomiţa, prin sentinţa penală nr.48 din 16 februarie 2004, în baza art.20 raportat art.174 și la art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.G. pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Omor calificat. Tentativă. Vătămare corporală gravă. Intenţie de a ucide
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiune contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea. Omorul calificat
Indice alfabetic: Drept penal
- omor
- intenţie de a ucide
C. pen., art. 20, art. 174, art. 175 lit. i), art. 182
Declanșarea unei altercaţii, iar la riposta violentă a celui agresat, lovirea acestuia cu o bâtă și cu picioarele în zona capului și abdomenului, cu extirparea splinei și punerea în primejdie a vieţii victimei, constituie tentativă la infracţiunea de omor, iar nu vătămare corporală gravă, fapta fiind săvârșită cu intenţia de a ucide.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 361 din 18 ianuarie 2005
Tribunalul Ialomiţa, prin sentinţa penală nr.48 din 16 februarie 2004, în baza art.20 raportat art.174 și la art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.G. pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.
Instanţă a reţinut că, la 18 octombrie 1999, inculpatul a aplicat părţii vătămate S.G. mai multe lovituri în zona capului și abdomenului cu o bâtă și cu picioarele, cauzându-i leziuni ce i-au pus în pericol viaţa.
Curtea de Apel București, secţia I penală, prin decizia nr.302 din 28 aprilie 2004, a admis apelul declarat de inculpat, a schimbat încadrarea juridică a faptei din tentativa la infracţiunea de omor calificat, în vătămare corporală gravă prevăzută în art.182 alin. (2) C. pen., în baza cărui text de lege a condamnat pe inculpat.
În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a arătat că în speţă conflictul a avut două faze; în prima cei doi s-au îmbrâncit și lovit reciproc, fără arme, și partea vătămată S.G., prin lovitura aplicată inculpatului în zona feţei i-a provocat leziuni ce au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale și pentru care a fost condamnat în baza art. 181 C. pen.; tot în această fază S.G. s-a repezit la inculpat, ceea ce denotă agresivitatea și intenţia acestuia de a continua conflictul. În cea de-a doua fază, văzându-se în inferioritate, inculpatul s-a înarmat cu o bâtă și a pus capăt conflictului lovind victima în cap și în abdomen.
Aceste elemente ale stării de fapt demonstrează, motivează instanţa de apel, că inculpatul nu a avut nici un moment intenţia directă și nici indirectă de a suprima viaţa victimei. Conflictul l-a început, într-adevăr inculpatul, la refuzul provocator al victimei de a restitui o datorie, și tot el a escaladat conflictul prin înarmarea sa cu bâta, însă numai după lovitura primită de la partea vătămată. Loviturile aplicate cu bâta în zonele abdominală și dorsală nu demonstrează că inculpatul a urmărit sau acceptat producerea morţii victimei și, deci, încadrarea corectă este aceea în infracţiunea de vătămare corporală gravă.
Recursul declarat de procuror este fondat.
Rezoluţia în baza căreia a acţionat inculpatul este dovedită cu elementele exterioare ale faptei sale: după o primă lovitură cu bâta în zona cefei, inculpatul a continuat să lovească de mai multe ori partea vătămată căzută la pământ cu același obiect vulnerant, precum și cu picioarele, în zona abdomenului și în zona dorsală, cu o intensitate deosebită demonstrată de gravitatea leziunilor cauzate, cum rezultă din expertiza medico – legală: traumatism cranian în zona occipitală, ruptură de splină și hemoperitoneu, contuzie pancreatică.
Acţionând în modul descris, inculpatul a prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale – suprimarea vieţii victimei – rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat. Mijlocul folosit în agresiune – bâta de base-ball, zonele vitale vizate – capul și abdomenul, intensitatea deosebită a loviturilor ducând la distrugerea unor organe interne, constituie elemente suficiente pentru a se reţine intenţia de a ucide, numai intervenţia în timp util, pe cale chirurgicală – extirparea splinei și drenajul a 2,5 l de sânge din cavitatea peritoneală au împiedicat producerea decesului victimei.
Se constată, așadar, că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea dată de prima instanţă, în tentativă la infracţiunea de omor calificat, motiv pentru care recursul procurorului a fost admis, s-a casat decizia atacată și s-a respins apelul inculpatului, menţinându-se sentinţa pronunţată de tribunal.