Complicity in theft through implied promise to conceal: repeated knowing purchase of stolen goods as moral assistance
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal, upholding the lower courts’ conviction for complicity in aggravated theft and confirming the final operative outcome that the accused is criminally liable for aiding the principal offender. The dispute concerned the legal classification of the defendant’s actions, where he argued his conduct should be characterized as the offense of harboring stolen goods rather than complicity in theft, challenging the trial court's finding that his repeated purchase of automotive parts from a known thief constituted aiding and abetting. The court ruled that an express promise to conceal stolen property is not required for complicity to exist; instead, the repeated and knowing acquisition of goods derived from theft provided material moral support to the principal by ensuring the realization of the stolen assets, thereby satisfying the objective element of complicity under Article 26 in conjunction with Articles 209(1) and 221 of the Penal Code.
Legislator headnote
AI generatedComplicity in theft through implied promise to conceal: repeated knowing purchase of stolen goods as moral assistance: Prin sentinţa nr. 867 din 21 decembrie 2001 a Tribunalului București, secţia a II-a penală, inculpatul M.V. a fost condamnat, între altele, în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. pentru săvârșirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Complicitate la infracţiunea de furt. Tăinuire. Latură obiectivă
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Complicitate
Indice alfabetic: Drept penal
- Complicitate
- Furt
- Tăinuire
C. pen., art. 26, art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i), art. 221
Pentru existenţa complicităţii la infracţiunea de furt, în modalitatea promisiunii de a tăinui bunurile sustrase, nu se cere ca promisiunea să fie expres formulată.
În cazul în care, în mod repetat, o persoană cumpără de la autorul unor furturi de autoturisme, numeroase piese ale acestora știind că ele provin din furt, fapta sa constituie un ajutor moral dat autorului la săvârșirea furturilor, acesta știind că are asigurată valorificarea bunurilor sustrase.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 166 din 11 ianuarie 2005
Prin sentinţa nr. 867 din 21 decembrie 2001 a Tribunalului București, secţia a II-a penală, inculpatul M.V. a fost condamnat, între altele, în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen. pentru săvârșirea complicităţii la infracţiunea de furt calificat.
Instanţa a reţinut că inculpatul, în cursul anului 1999, a cumpărat în patru rânduri de la autorul unor infracţiuni repetate de furt de autoturisme, piese ale acestora, știind că ele provin din infracţiune.
Prin decizia nr. 179 din 11 martie 2004, Curtea de Apel București, secţia a II-a penală a respins, după rejudecare în urma casării, apelul inculpatului.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Critica adusă hotărârilor atacate sub aspectul încadrării juridice a faptelor comise de inculpat, în sensul că se impune schimbarea încadrării în infracţiunea de tăinuire, nu este întemeiată.
Examinând datele cauzei se constată că inculpatul a cunoscut provenienţa ilicită a bunurilor, știind că cel de la care le achiziţionează se ocupă cu furtul de autoturisme, atitudinea sa contribuind la încurajarea activităţii infracţionale a acestuia.
Chiar dacă inculpatul recurent nu a promis expres autorului că va tăinui bunurile sustrase, înainte sau în timpul săvârșirii furturilor, faptul că în mod repetat a achiziţionat numeroase piese auto în schimbul unor sume derizorii reprezintă un ajutor dat autorului la săvârșirea infracţiunilor, acesta știind că are asigurată valorificarea bunurilor furate.
Încadrarea juridică a faptelor fiind corectă, recursul inculpatului a fost respins.