Destruction of prosecution records and biological evidence: legal qualification as obstruction of justice under Art. 272 rather than document retention under Art. 242 Penal Code
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeals filed by the prosecutor and the defendant, modified the legal qualification of the offense from the crime of seizing or destroying documents under Article 242 of the Penal Code to the crime of obstructing the administration of justice under Article 272 of the Penal Code, and ordered the defendant’s conviction based on the latter provision. The case involved a police section deputy who took possession of and destroyed traffic accident reports and biological samples collected by subordinates, demanding they issue new reports more favorable to the parties at fault. The court held that because the destroyed records were issued by a criminal prosecution body and were necessary for the resolution of a cause, they constituted the material object of the offense under Article 272, not Article 242, which applies only to documents held by state organs or institutions that do not originate from or are not destined for judicial or prosecution bodies.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 C. pen, art. 272 C. pen; Destruction of prosecution records and biological evidence: legal qualification as obstruction of justice under Art. 272 rather than document retention under Art. 242 Penal Code: Infracţiunea prevăzută în art. 242 C. pen. este o infracţiune contra autorităţii, al cărei obiect material îl constituie orice înscris care se află în păstrarea ori deţinerea unui organ sau a unei instituţii de stat ori a unei alte unităţi prevăzute în art. 145, cu excepţia înscrisurilor emise de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de jurisdicţie, ori destinate acestora.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Reţinerea sau distrugerea de înscrisuri. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Reţinerea sau distrugerea de înscrisuri. Obiectul material al infracţiunii
Indice alfabetic: Drept penal
- Reţinerea sau distrugerea de înscrisuri
- Sustragerea sau reţinerea de înscrisuri
C. pen., art. 242, art. 272
Infracţiunea prevăzută în art. 242 C. pen. este o infracţiune contra autorităţii, al cărei obiect material îl constituie orice înscris care se află în păstrarea ori deţinerea unui organ sau a unei instituţii de stat ori a unei alte unităţi prevăzute în art. 145, cu excepţia înscrisurilor emise de un organ de urmărire penală, de o instanţă de judecată sau de un alt organ de jurisdicţie, ori destinate acestora.
Distrugerea acestor din urmă înscrisuri, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arătate să ajungă la acestea, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluţionării unei cauze, constituie infracţiunea prevăzută în art. 272 C. pen. și constituie o infracţiune care împiedică înfăptuirea justiţiei.
Ca atare, distrugerea unor procese verbale de constatare a unui accident rutier și a probelor biologice recoltate pentru analiză se încadrează în prevederile art. 272 C. pen.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 159 din 11 ianuarie 2005
Prin sentinţa penală nr. 68 din 15 iunie 2004, Curtea de Apel Timișoara a condamnat pe inculpatul S.D. pentru săvârșirea, între altele, a infracţiunii de sustragere de înscrisuri prevăzută în art. 242 alin. (1) și (3) C. pen.
Cu privire la această infracţiune instanţa a reţinut că inculpatul, având calitatea de adjunct al șefului unei secţii de poliţie, a preluat de la subordonaţii care au încheiat actele de constatare a unui accident rutier, procese verbale și flacoane cu probe biologice recoltate în vederea analizelor, cerându-le să întocmească un alt proces verbal mai favorabil celor răspunzători de accident.
Probele biologice și procesele verbale însoţitoare au rămas la inculpat, care le-a sustras și distrus.
Recursurile declarate de procuror și de inculpat cu privire la încadrarea juridică dată acestei fapte sunt fondate.
Examinând temeinicia criticilor formulate de recurenţi, se constată că distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală se încadrează în prevederile art. 272 C. pen., constituind o infracţiune care împiedică înfăptuirea justiţiei; infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri prevăzută în art. 242 alin. (1) și (3) din același cod este o infracţiuni contra autorităţii, având ca obiect material alte înscrisuri decât cele aparţinând sau destinate organelor de urmărire penală, instanţelor de judecată ori unui alt organ de jurisdicţie.
În speţă conţinutul infracţiunii prevăzute în art. 272 C. pen. este pe deplin realizat, actele dispărute fiind emise de un organ de cercetare penală și erau necesare soluţionării unei cauze.
În consecinţă, constatând că faptei de distrugere de înscrisuri i s-a dat o greșită încadrare juridică, recursurile au fost admise, s-a schimbat încadrarea juridică din prevederile art. 242 alin. (1) și (3) în cele ale art. 272 C. pen., în baza cărui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului.