Taxi fare extortion with locked doors: robbery classification over fraud

Tâlhărie. Întrebuinţare de ameninţări. Înșelăciune

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului. Tâlhăria

Indice alfabetic: Drept penal

- tâlhărie

- înșelăciune

C. pen., art. 211, art. 215

Fapta șoferului de taxi, de a sili, sub ameninţări și blocarea portierelor pentru a împiedica coborârea, pe pasageri de a plăti sume ce depășesc tariful normal al unor curse, constituie infracţiunea de tâlhărie, iar nu de înșelăciune.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 135 din 10 ianuarie 2005

Prin sentinţa penală nr.255 din 18 martie 2004, Tribunalul Dolj a schimbat încadrarea juridică din două infracţiuni de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în două infracţiuni de înșelăciune prevăzute în art. 215 alin. (1) din același cod și a condamnat pe inculpatul S.M. la două pedepse de câte 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpat pentru două infracţiuni de tâlhărie.

Instanţa a reţinut că în perioada 2002-2003, inculpatul a desfășurat activitatea de taximetrie în municipiul Craiova.

La 27 octombrie 2002, aflându-se cu autoturismul în zona Gării Craiova inculpatul a fost solicitat de părţile vătămate B.E. și S.I. ambii în vârstă de 16 ani, să-i transporte în localitatea Mofleni, stabilind, de comun acord, preţul cursei la 25.000 de lei. După ce părţile vătămate au urcat pe bancheta din spate, inculpatul a pornit autoturismul, iar pe o stradă din oraș a oprit și le-a spus celor doi pasageri că până în acel loc trebuie să plătească 400.000 de lei.

Părţile vătămate au refuzat să continue deplasarea, spunând că vor achita suma de 25.000 de lei cum s-a convenit; în momentul în care au intenţionat să coboare din mașină au constatat că sistemul de închidere al portierelor era blocat.

În acel moment, pe un ton ridicat, inculpatul le-a cerut suma de 400.000 de lei, spunându-le că nu pot ieși din autoturism până nu vor achita banii. Sub această presiune, părţile vătămate au acceptat, de teamă, să-i dea această sumă; pentru a le permite să plece, inculpatul le-a mai cerut 150.000 de lei, spunându-le că trebuie să plătească și staţionarea autoturismului cu motorul pornit. Numai după ce a primit și această sumă și văzând că una dintre părţile vătămate a început să plângă, inculpatul a deblocat sistemul de închidere al portierelor.

În ziua de 12 septembrie 2003, au apelat la serviciile inculpatului părţile vătămate M.I. și G.M. Ajunși la destinaţie, inculpatul le-a cerut celor doi pasageri suma de 350.000 de lei și fiindcă aceștia au refuzat, spunând că preţul este exagerat, a pornit autoturismul și s-a deplasat într-un alt cartier, unde le-a arătat că aparatul de taxat indică suma de 700.000 de lei și, pe un ton categoric, le-a cerut acești bani. Recurgând la blocarea sistemului de închidere a portierelor și la ameninţări cu acte de violenţă, inculpatul a determinat părţile vătămate să-i dea de 550.000 de lei după care le-a permis să coboare din autoturism.

În privinţa încadrării juridice în primul caz, instanţa a reţinut că inculpatul a negociat preţul curselor cu părţile vătămate, iar majorarea sumelor s-a făcut fără ameninţare și agresare fizică, acestea plătind banii ceruţi. În această situaţie s-a reţinut că părţile vătămate au fost induse în eroare de inculpat prin stabilirea unui preţ iniţial și apoi prin majorarea acestuia, săvârșind în acest mod infracţiunea de înșelăciune faţă de părţile vătămate S.I. și B.D.

Cu privire la cea de-a doua faptă instanţa a hotărât că nu se poate reţine vinovăţia inculpatului de vreme ce nu s-a stabilit un preţ iniţial al cursei, iar ceasul de marcat a indicat un preţ pe care părţile vătămate l-au plătit în mod voluntar.

Prin decizia penală nr.333 din 2 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de procuror și a condamnat pe inculpat la câte 2 ani închisoare.

În baza art.33 lit. a) și 34 C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând să execute 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunilor de tâlhărie

Recursul declarat de inculpat este nefondat.

În ziua de 27 octombrie 2002 părţile vătămate B.D. și S.I., minori, fiind ţinute câteva minute în autoturism cu portierele blocate printr-o comandă la dispoziţia exclusivă a inculpatului și presaţi să achite suma de 400.000 de lei pentru o parte din cursă, la care s-au adăugat 150.000 de lei pentru staţionare, s-au simţit ameninţate și în imposibilitate de a se apăra, condiţii în care au acceptat să remită inculpatului sumele solicitate pentru a putea coborî din mașină.

În atare situaţie se constată că inculpatul a acţionat în scopul de a însuși pe nedrept acele sume de bani, deposedarea părţilor vătămate făcându-se prin mijloace violente, elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie fiind întrunite.

Pentru existenţa infracţiunii de înșelăciune se cere, sub aspectul laturii obiective, ca inculpatul să fi săvârșit o acţiune de inducere în eroare a altei persoane prin orice mijloace și, ca urmare a acestei activităţi, cel amăgit să fi luat o decizie cu caracter patrimonial păgubitoare. În cauza de faţă părţile vătămate nu au luat o asemenea decizie, ci au remis inculpatului o sumă de bani sub ameninţarea cu acte de violenţă.

În același mod a procedat inculpatul și în ziua de 12 septembrie 2003, în dauna părţilor vătămate G.M. și M.A. astfel că, în mod corect, instanţa de apel a dispus condamnarea lui și pentru această faptă.

Constatându-se că decizia instanţei de apel este legală și temeinică, recursul inculpatului a fost respins.