Consummation of drug importation crime upon crossing state border versus customs control; relative nullity for omitting charges during presentation of criminal investigation material

Introducerea de droguri în ţară. Tentativă. Infracţiune consumată. Prezentarea materialului de urmărire penală. Nulitate relativă

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni privind traficul și consumul ilicit de droguri

Indice alfabetic: Drept penal

- introducerea de droguri în ţară

- tentativă

- infracţiune consumată

Legea nr. 143/2000, art. 3

C. proc. pen., art. 250

1. Dacă drogurile de risc sau de mare risc au fost descoperite asupra inculpatului în cadrul operaţiunilor de control vamal, fapta întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară de droguri prevăzută în art. 3 din Legea nr. 143/2000 în forma consumată, iar nu în forma tentativei, întrucât operaţiunile de control vamal se realizează după trecerea frontierei de stat a României, cu privire la bunurile introduse pe teritoriul ţării.

2. În cazul în care, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, procurorul a adus la cunoștinţa inculpatului încadrarea juridică, făcând referire numai la una dintre infracţiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată, sancţiunea care poate interveni este nulitatea relativă, întrucât omisiunea poate fi îndreptată de către instanţă, asigurând inculpatului posibilitatea de a lua cunoștinţă de actele și lucrările dosarului, iar inculpatul poate atât la primul termen de judecată, cât și pe parcursul cercetării judecătorești să formuleze cereri noi și să propună noi probe în apărare.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 7337 din 19 decembrie 2006

Prin sentinţa penală nr. 857/F din 24 iunie 2005, Tribunalul București, secţia I penală, a condamnat, între alţii, pe inculpatul O.E., în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și a art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Instanţa a reţinut că, în noaptea de 28/29 februarie 2004, inculpatul O.E. a fost depistat în Vama Giurgiu, la controlul vamal găsindu-se asupra lui un pachet ce conţinea 1.696 g heroină și griseofulvin.

Prin decizia nr. 1050 din 23 decembrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel București, secţia I penală, s-a dispus, între altele, respingerea apelului declarat de inculpatul O.E.

Recursul declarat de procuror, prin care a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., susţinând că fapta inculpatului O.E. de a introduce droguri pe teritoriul României realizează elementele constitutive ale infracţiunii consumate prevăzute în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar nu ale tentativei la această infracţiune, este fondat.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, introducerea sau scoaterea din ţară, precum și importul ori transportul de droguri de risc, fără drept, sunt pedepsite cu închisoarea și interzicerea unor drepturi.

Pentru a putea stabili dacă fapta inculpatul O.E., de introducere în ţară a drogurilor, s-a consumat sau a rămas în forma tentativei este necesar a se avea în vedere atât dispoziţiile art. 142 C. pen., cât și dispoziţiile din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și din O.U.G. nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Potrivit art. 142 C. pen., prin termenul de „teritoriu” din expresiile „teritoriul României” și „teritoriul ţării” se înţelege întinderea de pământ și apele cuprinse între frontiere, cu subsolul și spaţiul aerian, precum și marea teritorială cu solul, subsolul și spaţiul aerian ale acesteia.

Din analiza textului rezultă că prin termenul „teritoriu” se înţelege atât suprafaţa cuprinsă între frontierele ţării, dar și apele, subsolul și spaţiul aerian corespunzătoare spaţiului dintre aceste graniţe. În accepţiunea juridico-penală, termenul „teritoriu” este mai cuprinzător decât înţelesul geografic al acestuia.

Cât privește noţiunea de „frontieră de stat”, în art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 105/2001 aceasta este definită ca fiind „linia reală sau imaginară care trece, în linie dreaptă, de la un semn de frontieră la altul.”

De asemenea, prin „teritoriu vamal” se înţelege, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, „teritoriul statului român, delimitat de frontiera de stat a României, precum și marea teritorială a României, delimitată conform normelor dreptului internaţional și legislaţiei române în materie”.

Analizând dispoziţiile legale anterior invocate, rezultă că introducerea sau scoaterea din ţară a drogurilor de risc sau de mare risc - acţiuni ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii prevăzute în art. 3 din Legea nr. 143/2000 - presupune trecerea frontierei de stat a României. Operaţiunile privind controlul vamal, în sensul prevăzut în art. 4 pct. 18 din Legea nr. 86/2006, se realizează întotdeauna după trecerea frontierei de stat a României, verificându-se astfel caracterul licit sau ilicit al bunurilor scoase sau introduse în ţară.

În cauză, inculpatul a tranzitat graniţa Bulgariei, a intrat pe teritoriul României prin Vama Giurgiu la data de 28/29 februarie 2004, iar la controlul vamal s-a găsit asupra sa un pachet ce conţinea 1.696 g heroină și griseofulvin.

În aceste condiţii, prima instanţă și instanţa de apel în mod greșit au reţinut că inculpatul nu a introdus droguri în ţară, fapta sa rămânând în faza tentativei.

În realitate, așa cum rezultă din probele administrate, inculpatul a fost descoperit având asupra sa droguri în timpul efectuării controlului vamal, deci după intrarea în ţară, biroul vamal fiind situat pe teritoriul ţării.

În consecinţă, fapta inculpatului realizând elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, recursul procurorului a fost admis și s-a dispus schimbarea încadrării juridice, precum și condamnarea inculpatului O.E. în sensul considerentelor ce preced.

Recursul declarat de inculpatul O.E., prin care a susţinut, între altele, că au fost încălcate prevederile art. 250 C. proc. pen. care reglementează procedura prezentării materialului de urmărire penală, este nefondat.

Instituţia prezentării materialului de urmărire penală oferă inculpatului posibilitatea de a lua cunoștinţă de probele existente la dosar și de a-și organiza apărarea. În același timp, oferă inculpatului posibilitatea constatării unor eventuale lipsuri în ceea ce privește caracterul complet al urmăririi penale.

În speţa dedusă judecăţii, procurorul a prezentat materialul de urmărire penală inculpatului O.E. la 24 aprilie 2004, în prezenţa apărătorului său ales. Inculpatul a declarat că nu are alte cereri de formulat și nu dorește să i se ia declaraţii suplimentare.

Inculpatului i s-a adus la cunoștinţă încadrarea juridică, făcându-se referire numai la infracţiunea prevăzută în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar nu și la infracţiunea prevăzută în art. 2 alin. (2) din această lege, inculpatul fiind trimis în judecată pentru ambele infracţiuni.

Sub acest aspect, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a reţinut că în situaţia în care, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, organul de urmărire penală omite să se refere la una din infracţiunile pentru care a fost pusă în mișcare acţiunea penală și pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, sancţiunea ce poate interveni este nulitatea relativă, deoarece omisiunea poate fi îndreptată de către instanţă, asigurându-i inculpatului posibilitatea să ia cunoștinţă de actele și lucrările dosarului, iar inculpatul poate atât la primul termen de judecată, cât și pe parcursul cercetării judecătorești să formuleze cereri noi și să propună noi probe în apărare.

Inculpatul O.E. a fost asistat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, având astfel posibilitatea să propună probele pe care le aprecia ca fiind utile în apărare și, în consecinţă, recursul inculpatului a fost respins.