Extradition arrest warrant order upheld; defendant’s separate appeal inadmissible.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the defendant’s appeal against the first-instance ruling that ordered the issuance of an international arrest warrant for extradition; the appeal was rejected, and the lower court’s order remained in force. The case arose when the Prosecutor’s Office sought extradition-related measures after the defendant, charged with trafficking offenses, was placed in pretrial detention in absentia and fled abroad. The court held that, under Article 66¹ of Law No. 302/2004, the issuance of the international arrest warrant is decided by a judicial order that is not subject to any appeal, and since Article 385/1(2) of the Code of Criminal Procedure permits appeal of judicial orders only together with the final judgment, unless the law expressly allows a separate appeal, the present appeal was an unwarranted remedy and thus inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 661 din Legea nr. 302/2004, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen, art. 150 C. proc. pen, art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen; Extradition arrest warrant order upheld; defendant’s separate appeal inadmissible: The case arose when the Prosecutor’s Office sought extradition-related measures after the defendant, charged with trafficking offenses, was placed in pretrial detention in absentia and fled abroad. The court held that, under Article 66¹ of Law No. 302/2004, the issuance of the international arrest warrant is decided by a judicial order that is not subject to any appeal, and since Article 385/1(2) of the Code of Criminal Procedure permits appeal of judicial orders only together with the final judgment, unless the law expressly allows a separate appeal, the present appeal was an unwarranted remedy and thus inadmissible.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied to declare the appeal inadmissible because the order could only be appealed together with the final judgment, not separately.
Full text
Încheierea prin care s-a dispus emiterea mandatului de urmărire internaţională în vederea extrădării. Recurs. Inadmisibilitate
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Extrădarea
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- încheierea prin care s-a dispus emiterea mandatului de urmărire internaţională în vederea extrădării
- recurs
- inadmisibilitate
Legea nr. 302/2004, art. 661
Emiterea mandatului de urmărire internaţională în vederea extrădării se dispune, în condiţiile art. 661 din Legea nr. 302/2004, prin încheiere. Recursul declarat împotriva încheierii prin care instanţa a dispus emiterea mandatului de urmărire internaţională este inadmisibil, întrucât art. 661 din Legea nr. 302/2004 nu prevede nici o cale de atac împotriva acestei încheieri, iar art. 3851 alin. (2) C. proc. pen. permite atacarea cu recurs a încheierilor numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 7005 din 29 noiembrie 2006
Prin încheierea nr. 35 din 21 noiembrie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și, în baza art. 661 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, a dispus emiterea mandatului de urmărire internaţională în vederea extrădării privind pe inculpata G.A., arestată preventiv în lipsă, în baza mandatului de arestare preventivă nr. 18 din 2 noiembrie 2006 al Curţii de Apel Craiova. Totodată, s-a dispus ca mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării să fie înaintat Centrului de Cooperare Poliţienească din cadrul Ministerului Administraţiei și Internelor în vederea difuzării pe canale specifice.
Instanţa a reţinut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a solicitat ca faţă de inculpata G.A. să se emită un mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării.
În motivarea sesizării s-a arătat că, prin încheierea nr. 140 din 2 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei în lipsă, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data prezentării la judecător în vederea ascultării conform art. 150 C. proc. pen., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute în art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 18 din 2 noiembrie 2006.
Prin adresa nr. 34122 din 8 noiembrie 2006, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Dolj - Serviciul de investigaţii criminale a comunicat că mandatul de arestare preventivă nr. 18 din 2 noiembrie 2006 nu a putut fi executat, întrucât inculpata este plecată din ţară și a fost dată în urmărire. Din evidenţa organelor de poliţie de frontieră rezultă că inculpata a părăsit legal teritoriul ţării, iar din materialul de urmărire penală efectuat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism rezultă că această locuiește în străinătate, în localitatea T.
În această situaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 661 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea unui mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării inculpatei.
Recursul declarat de inculpată împotriva acestei încheieri este inadmisibil.
În conformitate cu art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
În speţă, emiterea mandatului de urmărire internaţională are o reglementare strictă și imperativă în art. 661 din Legea nr. 302/2004 și, potrivit acestui text, încheierea prin care se constată realizarea cerinţelor legii și se dispune emiterea mandatului de urmărire internaţională nu este supusă niciunei căi de atac.
Fiind o procedură reglementată printr-o lege specială, rezultă că nu se poate exercita o cale de atac care nu este prevăzută nici în legea specială și nici în norma generală de drept procesual.
Cum în cauză s-a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, recursul a fost respins ca inadmisibil.