Conviction quashed and retrial ordered for trial court's failure to re-examine witnesses in defendant's presence.

Judecata. Dreptul la un proces echitabil

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Dispoziţii generale

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- dreptul la un proces echitabil

C. proc. pen., art. 287, art. 289

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, art. 6 paragraf 3 lit. d)

În cursul judecăţii, instanţa are obligaţia de a verifica probele strânse în faza de urmărire penală, prin administrarea lor în ședinţă publică, oral, nemijlocit și în condiţii de contradictorialitate, nerespectarea acestei obligaţii constituind o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut în art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale.

I.C.C.J, secţia penală, decizia nr. 6827 din 22 noiembrie 2006

Prin sentinţa penală nr. 470 din 2 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, a fost condamnată inculpata O.M. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 215 alin. (1), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 100 din 20 martie 2006, a respins ca nefondat apelul inculpatei.

Recursul declarat de inculpată este întemeiat.

Potrivit dispoziţiilor art. 200 C. proc. pen., urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Din interpretarea textului menţionat, rezultă că probele strânse în această fază servesc numai pentru trimiterea în judecată, neputând constitui temei de condamnare.

În faza procesuală a judecăţii, în acord cu dispoziţiile art. 289 C. proc. pen., probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de instanţă, prin administrarea lor în ședinţă publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu.

Numai în urma unei asemenea verificări, cu respectarea acestor principii fundamentale, obligatorii în faza cercetării judecătorești și exercitând un rol activ, potrivit dispoziţiilor art. 287 C. proc. pen., instanţa trebuie să ajungă, motivat, la o soluţie temeinică și legală, ca rezultat care exprimă adevărul impus de probele administrate în mod legal.

În cauza dedusă judecăţii, inculpata, prin apărător, a formulat la 21 februarie 2005 o cerere de probatorii, solicitând audierea martorilor M.G., L.E. și H.L. și proba cu înscrisuri, cerere asupra căreia instanţa, prin încheierea din 15 martie 2005, nu se pronunţa în mod expres și motivat, potrivit art. 67 alin. (3) C. proc. pen.

La 17 mai 2005, aceeași instanţă, în lipsa inculpatei arestate, a trecut la audierea martorilor M.G., S.P. și N.M., sub rezerva reaudierii acestora, situaţie ce s-a repetat la 18 octombrie 2005, cu ocazia audierii martorului C.I., iar la 18 noiembrie 2005, a respins ca nefondată cererea inculpatei prin care a solicitat audierea martorilor M.G., L.E. și H.L. și, constatând cercetarea judecătorească terminată conform art. 339 C. proc. pen., a acordat cuvântul părţilor asupra fondului cauzei.

Instanţa a încuviinţat cererea inculpatei de a i se acorda termen de grefă pentru a lua cunoștinţă de conţinutul declaraţiilor martorilor M.G., C.I., S.P. și N.M., audiaţi în lipsa sa, dar termenul a fost stabilit la 2 decembrie 2005, dată ce coincide cu pronunţarea sentinţei, situaţie în care măsura a fost lipsită de eficienţă.

Procedând în modul descris, Tribunalul Dâmboviţa a încălcat obligaţia legală a efectuării unei cercetări judecătorești complete, care presupunea reaudierea tuturor martorilor ascultaţi în lipsa inculpatei arestate. Această măsură procesuală, se impunea cu atât mai mult cu cât aceasta a susţinut că martorii cunosc împrejurări esenţiale, de natură să demonstreze apărările invocate de ea în cursul procesului.

Motivarea instanţei, în sensul că martorii și-au menţinut declaraţiile date la urmărirea penală, astfel încât nu se impunea reaudierea lor în prezenţa inculpatei, încalcă principiile nemijlocirii, publicităţii, oralităţii și contradictorialităţii, obligatorii în faza de judecată, precum și dreptul la apărare al inculpatei.

Procedându-se în acest mod, inculpata a fost astfel lipsită de beneficiile unui proces echitabil, în sensul art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care îi dă dreptul la „administrarea probelor incriminatorii în prezenţa sa, în ședinţă publică, în condiţii de contradictorialitate.”

Toate aceste limitări aduse drepturilor procesuale ale inculpatei nu au fost înlăturate nici de instanţa de apel, care s-a mărginit la a aprecia probele strânse în cursul urmăririi penale și administrate, incomplet, în cursul cercetării judecătorești.

Faţă de considerentele ce preced, recursul inculpatei a fost admis, au fost casate ambele hotărâri atacate, trimiţându-se cauza spre rejudecare la prima instanţă.