Drug precursor trafficking acquittal reinstated after appellate conviction quashed on insufficient evidence.

Lămurirea cauzei pe bază de probe. Aprecierea probelor. Declaraţiile investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Probele și mijloacele de probă. Dispoziţii generale

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- lămurirea cauzei pe bază de probe

- aprecierea probelor

- declaraţiile investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului

C. proc. pen., art. 62, art. 63

În vederea aflării adevărului, instanţa de judecată este obligată, potrivit art. 62 C. proc. pen., să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se, conform art. 63 din același cod, în urma examinării tuturor probelor administrate.

Dacă între declaraţiile investigatorului sub acoperire și ale colaboratorului date în cursul urmăriri penale și cele date de aceștia în cursul cercetării judecătorești există contradicţii, care creează dubii privind situaţia de fapt cu care a fost sesizată instanţa de judecată, iar în afara acestor declaraţii nu există nici o probă din care să rezulte participarea inculpatului la săvârșirea infracţiunii, instanţa, achitând pe inculpat, a răspuns exigenţelor art. 62 C. proc. pen. și a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 63 din același cod.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5826 din 12 octombrie 2006

Prin sentinţa nr. 575 din 28 aprilie 2005 a Tribunalului București, secţia I penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.A. pentru infracţiunea prevăzută în art. 9 din Legea nr. 143/2000, prin aceeași sentinţă fiind condamnaţi, în temeiul art. 9 din Legea nr. 143/2000, inculpaţii G.B. și M.D.

În ceea ce-l privește pe inculpatul V.A., instanţa a înlăturat susţinerile colaboratorului și ale investigatorului sub acoperire, a căror folosire a fost autorizată în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, potrivit cărora acesta ar fi adus la o masă din localul său, la 3 noiembrie 2003, un recipient cu anhidridă acetică cu capacitatea de 0,5 l.

Instanţa a motivat că declaraţia colaboratorului nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, iar pe de altă parte există contradicţii între declaraţiile colaboratorului și ale investigatorului sub acoperire de la urmărirea penală și instanţă, precum și în conţinutul proceselor verbale încheiate de investigatorul sub acoperire. S-a relevat că în cursul cercetării penale colaboratorul a declarat că a discutat cu inculpatul V.A. despre posibilitatea procurării de anhidridă acetică din străinătate, în timp ce la cercetarea judecătorească colaboratorul și investigatorul sub acoperire au declarat că discuţia s-a referit numai la înstrăinarea unor autoturisme.

Instanţa a reţinut ca fiind cert numai faptul că recipientul din plastic de 0,5 l ce conţinea anhidridă acetică i-a fost remis colaboratorului de inculpatul G.B., care l-a predat investigatorului sub acoperire.

Faţă de aceste considerente instanţa a dispus achitarea inculpatului V.A., făcând aplicarea art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Prin decizia nr. 954 din 7 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secţia I penală, a admis apelul procurorului și a desfiinţat în parte sentinţa, dispunând, între altele, condamnarea inculpatului V.A. pentru infracţiunea prevăzută în art. 9 din Legea nr. 143/2000.

Recursul declarat, între alţii, de inculpatul V.A. este fondat.

Prima instanţă a răspuns exigenţelor art. 62 C. proc. pen., potrivit cărora era obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe și a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 63 din același cod referitor la aprecierea probelor.

În mod corect a relevat contradicţiile între declaraţiile colaboratorului și investigatorului sub acoperire de la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, ceea ce creează dubii în reţinerea stării de fapt cu care a fost sesizată instanţa.

Chiar trecând peste aceste contradicţii și reţinând ca fapt real împrejurarea că inculpatul V.A. ar fi fost prezent la momentul în care a fost manipulat recipientul ce s-a dovedit a conţine anhidridă acetică, aceasta nu este suficientă pentru a concluziona că inculpatul a fost angrenat într-o acţiune de traficare de precursori în scopul producerii sau fabricării ilegale de droguri de mare risc. Această acţiune rămâne singulară în contextul faptelor investigate de organele de urmărire penală.

Or, aceste organe au avut autorizaţii de ascultare a convorbirilor persoanelor implicate în operaţiile ilicite cu anhidridă acetică și nici una dintre transcrierile aflate la dosarul cauzei nu relevă participarea lui V.A. la procurarea și vânzarea substanţei menţionate. În afară de declaraţiile colaboratorului și ale investigatorului sub acoperire nu există nici o probă care să susţină participarea lui V.A. la comercializarea anhidridei acetice.

Pe de altă parte, potrivit art. 9 din Legea nr.143/2000, constituie infracţiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deţinerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc.

Din examinarea textului rezultă că pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii, atunci când obiectul material al infracţiunii este un precursor, este necesar ca făptuitorul să fi acţionat cu intenţie calificată - adică să fi efectuat operaţii cu precursori în scopul producerii sau fabricării ilicite de droguri de mare risc.

Or, în cauză, chiar dacă s-ar accepta că a avut în mână recipientul cu anhidridă acetică, din nici o probă nu rezultă că V.A. ar fi fost conștient de un astfel de scop, care în cazul inculpatului G.B. a fost dovedit prin referire expresă în discuţiile înregistrate.

Este acceptabil a se raţiona că un astfel de scop poate fi relevat și prin alte elemente de fapt care nu implică o discuţie explicită, cum ar fi clandestinitatea operaţiei, anvergura operaţiilor, cantitatea de substanţă etc. În cauză, însă, nici un element de fapt nu susţine participarea inculpatului V.A. la operaţiuni cu precursori în scopul producerii sau fabricării drogurilor de mare risc.

Așa fiind, fapta acestuia nu întrunește elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere al vinovăţiei, așa cum este reglementată în art. 19 C. pen. și, prin urmare, recursul inculpatului a fost admis, dispunându-se achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.