Supremacy of criminal prescription over pardon requiring termination of proceedings for breaking official seals

Încetarea procesului penal. Prescripţia răspunderii penale

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Regulile de bază și acţiunile în procesul penal. Acţiunea penală și acţiunea civilă în procesul penal. Acţiunea penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- încetarea procesului penal

- prescripţia răspunderii penale

C. proc. pen., art. 10 alin. (1), lit. g)

Dispoziţiile privind prescripţia răspunderii penale prevalează asupra prevederilor în materia graţierii și, prin urmare, dacă s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru săvârșirea unei infracţiuni pentru care pedeapsa a fost graţiată, instanţa pronunţă încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen, iar nu condamnarea inculpatului urmată de constatarea că pedeapsa aplicată a fost graţiată.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5516 din 26 septembrie 2006

Prin sentinţa nr. 1662 din 29 decembrie 2004 pronunţată de Tribunalul București, Secţia I penală, s-a dispus, între altele, în baza art. 243 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., condamnarea inculpaţilor G.N. și G.D. la câte 5.000.000 de ROL amendă penală.

Conform art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat ca fiind graţiate integral și condiţionat aceste pedepse.

Prin decizia nr. 1024/A din 22 decembrie 2005 a Curţii de Apel București, Secţia a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de procuror și de inculpaţi, însă sub alte aspecte decât cel al înlăturării dispoziţiilor privitoare la graţiere și al aplicării celor din materia prescripţiei răspunderii penale.

Împotriva deciziei penale nr. 1024/A din 22 decembrie 2005, au declarat recurs, în termen legal, procurorul și inculpaţii.

Procurorul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen. solicitând încetarea procesului penal faţă de inculpaţi pentru săvârșirea infracţiunii de rupere de sigilii prevăzută în art. 243 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Recursul este fondat.

Ambele instanţe, prima instanţă și cea de apel, nu au respectat prevederile art. 122 și art. 124 C. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., referitoare la încetarea procesului penal în cazul intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Astfel, în privinţa inculpaţilor s-a reţinut, atât în actul de sesizare, cât și în considerentele hotărârilor instanţelor, faptul că în aprilie și mai 1999 au îndepărtat, fără drept, sigiliile vamale aplicate asupra unor mijloace de transport.

Pentru această faptă, ambii inculpaţi au fost condamnaţi în primă instanţă sub aspectul săvârșirii infracţiunii prevăzute în art. 243 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., la câte o pedeapsă cu amendă penală în cuantum de 5.000.000 de ROL, condamnare menţinută prin decizia penală recurată.

Legea stabilește, pentru infracţiunea menţionată, o pedeapsă cu închisoarea de la o lună la un an sau cu amendă, ceea ce înseamnă că termenul de prescripţie al răspunderii penale este cel prevăzut în art. 122 alin. (1) lit. e) C. pen., respectiv de 3 ani.

Având în vedere că termenul prescripţiei speciale prevăzut în art. 124 C. pen. este de 4 ani și 6 luni și că acesta s-a împlinit în noiembrie 2003, instanţele ar fi trebuit să înceteze procesul penal, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 124 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută în art. 243 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor G.N. și G.D.

Mai mult, instanţa de apel ar fi trebuit să se pronunţe în sensul încetării procesului penal, întrucât la termenul din 28 septembrie 2005 cei doi inculpaţi și-au exprimat opţiunea de a continua procesul penal, conform dispoziţiilor art. 13 C. proc. pen.

Sub aspectul intervenţiei prescripţiei răspunderii penale și încetării procesului penal pentru infracţiunea de rupere de sigilii sunt fondate și recursurile declarate de inculpaţii G.N. și G.D.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursurile declarate de procuror și de inculpaţi, a casat în parte decizia penală atacată și sentinţa penală nr. 1662 din 29 decembrie 2004, referitor la greșita condamnare a inculpaţilor pentru infracţiunea de rupere de sigilii prevăzută în art. 243 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispus înlăturarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 referitoare la graţierea pedepselor aplicate inculpaţilor, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal, constatând intervenită prescripţia răspunderii penale.