Revision barred where false testimony was disregarded and did not form the basis of the acquittal

Revizuire. Mărturie mincinoasă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mărturie mincinoasă

C. proc. pen., art. 394 alin. (1) lit. b)

Condamnarea unora dintre martori pentru săvârșirea infracţiunii de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere nu constituie motiv de revizuire, prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., dacă declaraţiile acestor martori nu au servit la pronunţarea hotărârii, fiind înlăturate de către instanţă.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5377 din 19 septembrie 2006

Prin sentinţa penală nr. 356 din 1 august 2005, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi cu privire la sentinţa penală nr. 331 din 9 octombrie 1998 a Tribunalului Galaţi privind pe intimatul D.A.

Instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 331 din 9 octombrie 1998 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 6965/1997, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului D.A. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzută în art. 254 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. și art. 181 C. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 289 și art. 291 teza I C. pen., iar în baza art. 181 și art. 91 C. pen., s-a aplicat inculpatului 300.000 de lei amendă administrativă.

Prin decizia penală nr. 299/A din 7 mai 1999 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, a fost admis apelul declarat de inculpat, a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată și, în rejudecare, a fost modificat temeiul juridic al achitării pentru comiterea infracţiunilor prevăzute în art. 289 și art. 291 teza I C. pen., din art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. și art. 181 C. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., înlăturându-se din sentinţă dispoziţia referitoare la aplicarea art. 181 și art. 91 C. pen. Instanţa a respins ca nefondat apelul declarat de procuror.

Prin decizia penală nr. 4182 din 27 octombrie 2000 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de procuror și de inculpat.

În susţinerea cererii de revizuire, procurorul a invocat prevederile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât ulterior rămânerii definitive a hotărârii de achitare, martorii V.D. și C.M. au fost condamnaţi pentru mărturie mincinoasă, prin sentinţa penală nr. 2664 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin neapelare.

Prin încheierea din 16 decembrie 2003 a Tribunalului Galaţi a fost admisă în principiu cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi privind pe intimatul D.A., constatându-se că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 403 C. proc. pen., iar prin sentinţa penală nr. 356 din 1 august 2005, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată cererea de revizuire.

Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, prin decizia nr. 41/A din 15 februarie 2006, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Recursul nu este fondat.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 331 din 9 octombrie 1998 a Tribunalului Galaţi, în raport cu faptul că inculpaţii V.D. și C.M. au fost condamnaţi prin sentinţa penală nr. 2664 din 23 octombrie 2002 a Judecătoriei Galaţi sub aspectul săvârșirii infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 260 alin. (1) C. pen. Hotărârea a rămas definitivă, prin neapelare, la 5 noiembrie 2002.

Pentru a se dispune astfel, s-a reţinut că cei doi inculpaţi, fiind audiaţi în calitate de martori în dosarul nr. 6965/1997 al Tribunalului Galaţi, au făcut afirmaţii necorespunzătoare adevărului, susţinând, în contradictoriu cu declaraţiile date în faza de urmărire penală, că inculpatul D.A. nu le-a pretins și nu i-au dat sume de bani pentru a le acorda note de trecere la disciplina matematică.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Revizuirea este mijlocul procesual prin folosirea căreia sunt înlăturate erorile judiciare care ar putea fi cuprinse în hotărârile penale definitive.

Potrivit art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

Dacă pentru existenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă este suficient să se constate că a fost alterat adevărul, prin afirmaţii mincinoase sau trecerea sub tăcere cu privire la împrejurări esenţiale, în schimb, pentru ca mărturia mincinoasă să poată constitui temei pentru revizuirea unei hotărâri definitive, trebuie să se constate că acea mărturie mincinoasă a servit la pronunţarea hotărârii, că în considerentele hotărârii ea a constituit una din probele care au format convingerea instanţei.

În cauză, se constată că prima instanţă, când a pronunţat hotărârea de achitare a intimatului pentru infracţiunea de luare de mită în formă continuată, nu a avut în vedere numai declaraţiile martorilor V.D. și C.M. date în faza cercetării judecătorești, declaraţii în care au revenit asupra celor afirmate în faza de urmărire penală.

În primul rând, se constată că cei doi martori nu au declarat nimic concludent în nici una din fazele procesului penal în legătură cu fapta de luare de mită pentru care intimatul D.A. a fost trimis în judecată. Astfel, condamnarea celor doi martori pentru mărturie mincinoasă nu poate constitui fundamentul pentru revizuirea sentinţei în ceea ce privește soluţia de achitare pentru infracţiunea de luare de mită, denunţată de martorul I.N., constând în aceea că intimatul i-ar fi pretins suma de 250.000 de lei pentru promovarea examenului de corigenţă la matematică.

Cu privire la această faptă, soluţia pronunţată în primă instanţă nu a avut la bază declaraţiile martorilor condamnaţi pentru mărturie mincinoasă, ci exclusiv declaraţiile celorlalţi martori, faptul că pentru reexaminarea martorului I.N. era necesară aprobarea conducerii școlii, aprobare care la momentul în care se pretinde că s-ar fi solicitat banii de către intimat nu exista, precum și aspectul că flagrantul organizat a eșuat, deoarece intimatul a refuzat primirea de la martor a plicului în care se aflau banii marcaţi.

În al doilea rând, se constată că nu mărturiile mincinoase ale martorilor V.D. și C.M. au format convingerea primei instanţe cu privire la soluţia de achitare, ci lipsa probelor privind pretinderea și primirea de la elevi a unei sume de bani.

Nu este lipsit de importanţă că încă înainte de soluţionarea cauzei în primă instanţă cei doi martori au fost audiaţi de către procuror în cauza având ca obiect mărturia mincinoasă, la 11 iunie 1998, și au susţinut că intimatul ar fi făcut presiuni asupra lor pentru a-și retracta declaraţiile date în faza de urmărire penală. Acest aspect a fost menţionat de procuror în motivele de apel susţinute împotriva sentinţei penale nr. 331din 9 octombrie 1998.

Rezultă nu numai că până la soluţionarea definitivă a cauzei instanţele de apel și de recurs au avut cunoștinţă de revenirile martorilor asupra declaraţiilor făcute în faza cercetării judecătorești, dar că au și analizat aceste declaraţii prin prisma noii situaţii, declaraţii care nu au fost avute în vedere la pronunţarea hotărârii de achitare.

În concluzie, se constată că prima instanţă și instanţa de apel, în mod corect au reţinut că declaraţiile martorilor condamnaţi pentru mărturie mincinoasă nu au stat la baza soluţiei de achitare a intimatului D.A. și nu se impune revizuirea hotărârii respective.

În consecinţă, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost respins ca nefondat.