Maritime embezzlement jurisdiction: Civil maritime units subject to specialized maritime and river court competence under Decree 203/1974

Competenţă materială și după calitatea persoanei. Competenţa secţiilor maritime și fluviale ale tribunalelor

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Competenţa după materie și după calitatea persoanei

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- competenţă după materie și după calitatea persoanei

- competenţa secţiilor maritime și fluviale ale tribunalelor

Decretul nr. 203/1974, art. 3 pct. 1 lit. b)

Potrivit art. 3 pct. 1 lit. b) din Decretul nr. 203/1974, secţiile maritime și fluviale ale tribunalelor judecă în primă instanţă, între altele, infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, dacă a fost comisă de personalul marinei civile și privește bunuri aflate în administrarea sau folosinţa unităţilor marinei civile. Prin urmare, infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, săvârșită de directorul sau administratorul unei societăţi comerciale care, având ca obiect de activitate transportul maritim de mărfuri, constituie o unitate a marinei civile, cu privire la bani, valori sau alte bunuri ale acesteia, se judecă în primă instanţă de secţia maritimă și fluvială a tribunalului.

I.C.C.J., secţia penală, decizia 5357 din 19 septembrie 2006

Prin rechizitoriul din 3 martie 1998 emis de procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.M. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 215 alin. (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2151 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 C. pen. și art. 25 raportat la art. 289 și art. 291 C. pen., a inculpatului P.B. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 26 raportat la art. 2151 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 și art. 291 C. pen., iar a inculpatei B.F. pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 289 și art. 291 C. pen.

În rechizitoriu s-a reţinut că, în perioada iunie 1996 - martie 1997, inculpaţii M.M., în calitate de director general și unic asociat al societăţii comerciale S. având ca obiect de activitate transportul maritim de mărfuri, P.B., în calitate de director executiv al aceleiași societăţi și B.F., în calitate de casieră, au completat în fals documente contabile și le-au folosit astfel încât fonduri ale societăţii au fost însușite, în principal, de inculpatul M.M. Referitor la infracţiunea de înșelăciune, s-a reţinut că, folosind fondurile societăţii cu altă destinaţie decât cea declarată, nu s-au plătit drepturile salariale cuvenite unui număr de 135 de persoane care făceau parte din personalul navigant.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanţa, secţia penală.

Prin încheierea nr. 2157 din 12 august 1998, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, s-a admis cererea formulată de petiţionarul P.B. și s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Călărași, fiind menţinute actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

Prin sentinţa penală nr. 31 din 10 iunie 1999, Tribunalul Călărași a dispus, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a unor fapte reţinute în sarcina inculpaţilor, din art. 289 în art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din art. 291 în art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin sentinţa menţionată, inculpatul M.M. a fost condamnat în baza art. 2151 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 25 raportat la art. 289 C. pen. și a art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul P.B., în baza art. 26 raportat la art. 2151 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpatul B.F., în baza art. 289 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin aceeași sentinţă s-a mai dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achitarea inculpatului M.M. pentru infracţiunea prevăzută în art. 215 alin. (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, precum și comunicarea sentinţei la Oficiul Registrului Comerţului al judeţului Constanţa.

Prin decizia nr. 573 din 30 noiembrie 1999, Curtea de Apel București, secţia I penală, a admis apelurile declarate de procuror și de inculpaţi, a desfiinţat în totalitate sentinţa și a trimis cauza spre rejudecare.

Recursurile declarate de inculpaţii M.M. și P.B. împotriva deciziei sus-menţionate au fost respinse ca inadmisibile prin decizia penală nr. 3299 din 12 septembrie 2000 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.

Prin sentinţa penală nr. 66 din 10 mai 2005, pronunţată de Tribunalul Călărași în rejudecare, prin schimbarea încadrării juridice, s-a dispus condamnarea inculpatului M.M., în baza art. 2151 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., iar a inculpatului P.B., în baza art. 26 raportat la art. 2151 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen.

Prin aceeași sentinţă, s-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. cu privire la inculpatul M.M.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpaţilor M.M., P.B. și B.F. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 289 și art. 291 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M.M. pentru infracţiunea prevăzută în art. 215 alin. (2) și (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (2), (3) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin decizia nr. 150 din 23 februarie 2006, Curtea de Apel București, secţia a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Călărași și a admis apelul declarat, între alţii, de inculpatul M.M., dispunând, ca pedeapsă accesorie, numai interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., iar nu a tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 C. pen.

Recursul declarat de inculpatul M.M., prin care a susţinut, în principal, că au fost încălcate dispoziţiile imperative referitoare la competenţa materială, întrucât se impunea, în raport cu dispoziţiile Decretului nr. 203/1974, judecarea cauzei în primă instanţă de secţia maritimă și fluvială, este fondat.

Potrivit art. 3 pct. 1 lit. b) din Decretul nr. 203/1974, anumite infracţiuni, între care și delapidarea cu consecinţe deosebit de grave, dacă sunt comise de personalul marinei civile și dacă privesc bunuri aflate în administrarea sau folosinţa unităţilor marinei civile, se judecă în primă instanţă de secţiile maritime și fluviale ale tribunalelor.

Societatea comercială S., având ca obiect de activitate transportul maritim de mărfuri, este o unitate a marinei civile, iar inculpaţii M.M., în calitate de director general și de administrator al societăţii și P.B., în calitate de director executiv, fac parte din personalul acesteia.

Întrucât inculpaţii au fost trimiși în judecată, între altele, pentru săvârșirea infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave (inculpatul M.M.) și complicitate la această infracţiune (inculpatul P.B.), cauza trebuia judecată în primă instanţă de o secţie maritimă și fluvială a unui tribunal, și nu de secţia penală a Tribunalului Călărași.

Întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. b) din Decretul nr. 203/1974 care stabilesc o competenţă specială, materială și după calitatea persoanei, se constată existenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată și existenţa cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. Astfel, instanţa de apel a reţinut, contrar legii, că odată stabilită competenţa prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie, prin care s-a dispus strămutarea cauzei, nu se mai poate reveni asupra acesteia.

Atâta timp cât, potrivit art. 55 C. proc. pen., judecarea cauzei poate fi strămutată numai la o instanţă egală în grad, strămutarea produce efecte numai asupra competenţei teritoriale.

Întrucât competenţa materială sau după calitatea persoanei nu poate face obiectul examinării în soluţionarea unei cereri de strămutare, greșit s-a considerat că, prin încheierea de strămutare a judecării cauzei de la Tribunalul Constanţa la Tribunalul Călărași, Curtea Supremă de Justiţie a stabilit și competenţa materială a acestuia din urmă de a soluţiona cauza în primă instanţă.

Faţă de considerentele expuse se constată, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen., că hotărârea pronunţată în primă instanţă este nulă.

În consecinţă, recursul declarat de inculpatul M.M. a fost admis, efectele recursului au fost extinse și cu privire la inculpaţii P.B. și B.F., decizia atacată și sentinţa penală nr. 66 din 10 mai 2005 a Tribunalului Călărași au fost casate și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi, secţia maritimă și fluvială.