Pre-trial detention validity after legislative abrogation of one statutory ground: alternative rather than cumulative nature of Article 148(1) grounds

Menţinere arestării preventive a inculpatului. Temeiuri

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile preventive. Arestarea preventivă

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- menţinere arestării preventive a inculpatului

- temeiuri

C. proc. pen., art. 148 alin. (1) lit. f)

Dacă temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanţa menţine arestarea preventivă a inculpatului, fiind suficient să constate existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute în art. 148 alin. (1) C. proc. pen., întrucât temeiurile arestării preventive nu sunt prevăzute cumulativ, ci alternativ, în textul de lege menţionat.

Prin urmare, dacă instanţa a dispus, prin încheiere, menţinerea arestării preventive în baza a două dintre temeiurile prevăzute în art. 148 alin. (1) C. proc. pen., iar după pronunţarea încheierii numai dispoziţia care prevedea unul dintre temeiurile în baza căruia s-a menţinut arestarea a fost abrogată, încheierea este legală și temeinică.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5281 din 14 septembrie 2006

Prin încheierea din 4 septembrie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală și pentru cauze cu minori și familie, a constatat, în baza art. 3001 alin. (1) și (3) C. proc. pen., ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului S.L.

Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, prin care a arătat, între altele, că unul dintre temeiurile ce au justificat arestarea preventivă - infracţiunea flagrantă - a fost eliminat prin voinţa legiuitorului după pronunţarea încheierii atacate.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 3001 alin. (1) C. proc. pen., după înregistrarea dosarului la instanţă, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanţa este datoare să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, iar potrivit art. 3001 alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa menţine, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.

În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului au fost cele prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. b) și h) C. proc. pen. și că aceste temeiuri subzistau la data aducerii la îndeplinire de către instanţa sesizată cu judecata cauzei în fond a procedurii prevăzute în art. 3001 C. proc. pen.

Împrejurarea că, după pronunţarea hotărârii atacate, prin art. I pct. 75 din Legea nr. 356/2006, conţinutul art. 148 C. proc. pen. a fost modificat, între altele, prin eliminarea temeiului de arestare preventivă referitor la infracţiunea flagrantă, este lipsită de relevanţă câtă vreme nici înainte și nici după modificarea conţinutului art. 148 C. proc. pen. temeiurile arestării preventive nu sunt prevăzute cumulativ, ci alternativ, suficient fiind, în acest stadiu procesual, să se constate, în baza art. 148 alin. (1) lit. f) (fostă lit. h) C. proc. pen., că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pentru buna desfășurare în continuare a procesului.

Or, acest din urmă temei prevăzut în textul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. subzistă și în prezent în cauză, așa cum în mod temeinic s-a reţinut prin încheierea atacată, și, în consecinţă, recursul a fost respins.