Extradition does not entitle in absentia convict to retrial absent procedural prejudice; retrial refusal upheld
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extradited convict's appeal as unfounded, upholding the first-instance decision that rejected his request for retrial. The convict, sentenced in absentia for complicity in robbery, sought retrial under Article 522¹ of the Criminal Procedure Code after being extradited from Italy; the court held that retrial is discretionary, not mandatory, and was properly refused because the convict had known of the criminal proceedings, had given statements during the investigation, had deliberately evaded trial by fleeing abroad, and had been represented by an appointed counsel throughout the process, thus having had the opportunity to exercise his right to defense.
Legislator headnote
AI generatedart. 5221 alin. (1) C. proc. pen, art. 5221 C. proc. pen; Extradition does not entitle in absentia convict to retrial absent procedural prejudice; retrial refusal upheld: The convict, sentenced in absentia for complicity in robbery, sought retrial under Article 522¹ of the Criminal Procedure Code after being extradited from Italy; the court held that retrial is discretionary, not mandatory, and was properly refused because the convict had known of the criminal proceedings, had given statements during the investigation, had deliberately evaded trial by fleeing abroad, and had been represented by an appointed counsel throughout the process, thus having had the opportunity to exercise his right to defense.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the request for retrial in case of extradition, considered by the court in its final order.
Full text
Rejudecare în caz de extrădare. Condiţii
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Asistenţa judiciară internaţională. Rejudecarea în caz de extrădare
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- rejudecarea în caz de extrădare
C. proc. pen., art. 5221 alin. (1)
Potrivit prevederilor art. 5221 alin. (1) C. proc. pen., în cazul extrădării active a persoanei judecate și condamnate în lipsă, cauza poate fi rejudecată de către instanţa română care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului. Prin urmare, rejudecarea cauzei de către instanţa română nu este obligatorie, cererea de rejudecare formulată de condamnat putând fi respinsă dacă instanţa constată că cel condamnat a avut cunoștinţă de procesul penal, întrucât a dat declaraţii în cursul urmăririi penale, însă s-a sustras de la judecată, părăsind ţara, iar pe tot parcursul procesului penal a fost reprezentat de un apărător desemnat din oficiu.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 4713 din 2 august 2006
Prin sentinţa nr. 53/P din 4 iulie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, Secţia penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, cererea de rejudecare formulată de condamnatul C.F., extrădat din Italia, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen.
Instanţa a constatat că, prin sentinţa penală nr. 275 din 14 decembrie 2004, Tribunalul Tulcea l-a condamnat pe inculpatul C.F. pentru complicitate la săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., sentinţă care a rămas definitivă pentru inculpat la 31 ianuarie 2005 prin neapelare, întrucât acesta a fugit în Italia, deși cunoștea că este urmărit penal și urma să fie trimis în judecată.
În raport cu această împrejurare, prima instanţă a apreciat că inculpatul în mod intenţionat s-a sustras de la judecată, fugind în străinătate și, având în vedere că potrivit art. 5221 C. proc. pen. rejudecarea cauzei este lăsată de legiuitor la latitudinea instanţei, a respins ca nefondată cererea.
Recursul declarat de condamnat nu este întemeiat.
Prima instanţă, sesizată cu cererea condamnatului, a apreciat în mod corect că nu se impune rejudecarea cauzei, întrucât condamnatul avea cunoștinţă de procesul penal - aflat în faza urmăririi penale - pornit împotriva sa și a dat declaraţii în cauză, după care s-a sustras de la judecată, părăsind ţara.
Ca atare, condamnatul a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare și a fost reprezentat pe tot parcursul procesului penal de un apărător desemnat din oficiu, însă a înţeles să nu participe la judecată.
Așa fiind și având în vedere că dispoziţiile art. 5221 C. proc. pen. nu au un caracter imperativ, lăsând instanţa să aprecieze dacă se impune reluarea judecăţii, recursul a fost respins ca nefondat.