Standing of private legal entities to challenge prosecutorial non-referral under Art. 278(1) CPP and ECHR Art. 13 access to justice

Plângere adresată instanţei împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată. Persoane ale căror interese legitime sunt vătămate. Fundaţie

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- plângere adresată instanţei împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată

- persoane ale căror interese legitime sunt vătămate

C. proc. pen., art. 2781

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, art. 13

În sensul prevederilor art. 2781 C. proc. pen., în categoria „oricăror alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate”, ca titulari ai dreptului de a face plângere împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, sunt cuprinse atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice de drept privat, cum sunt fundaţiile, dacă vătămarea intereselor legitime ale acestora este dovedită.

Respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată formulată de către o fundaţie care își desfășoară activitatea în domeniul prevenirii încălcării drepturilor omului, cu motivarea că o atare fundaţie nu face parte din categoria persoanelor prevăzute în art. 2781 C. proc. pen., care au dreptul de a formula plângere, contravine art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, privitor la accesul la justiţie.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3838 din 15 iunie 2006

Prin sentinţa nr. 21 din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionara Fundaţia C.R.J. împotriva rezoluţiei nr. 158/C2 din 20 iulie 2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.

Instanţa a reţinut că, prin rezoluţia procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nr. 387/P/2004 din 1 februarie 2005, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind decesul numitului P.C., faţă de medicii P.F. și G.L. pentru săvârșire infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută în art. 178 alin. (2) C. pen., întrucât lipsește latura obiectivă, precum și a infracţiunilor prevăzute în art. 314, art. 357 și art. 358 din același cod, sesizate, între alţii, de Fundaţia C.R.J., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.F. pentru infracţiunea prevăzută în art. 246 C. pen. și pentru cea prevăzută în art. 249 din același cod, pentru aceleași considerente.

Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere Fundaţia C.R.J., criticând-o ca nelegală și netemeinică, iar prin rezoluţia nr. 8902 din 6 mai 2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, plângerea a fost respinsă.

Prin rezoluţia nr. 158/C2/2005 a primului-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, examinându-se legalitatea rezoluţiei nr. 8902 din 6 mai 2005, s-a constatat că este nelegală, întrucât petiţionara nu poate formula plângere împotriva actelor procurorului în temeiul dispoziţiilor art. 275 C. proc. pen. și, ca urmare, a infirmat rezoluţia nr. 8902 din 6 mai 2005.

Împotriva rezoluţiei nr. 158/C2/2005, Fundaţia C.R.J. a formulat plângere, înregistrată pe rolul Judecătoriei Calafat, care, prin sentinţa penală nr. 715 din 17 noiembrie 2005, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Curţii de Apel Craiova, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe.

Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei, prima instanţă a constatat că plângerea formulată este inadmisibilă, întrucât petiţionara Fundaţia C.R.J. nu face parte din categoria persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate, din dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. rezultând că plângere poate fi făcută numai de persoana vătămată sau persoana interesată, deci de persoana asupra căreia s-a răsfrânt în mod direct fapta ori persoana care a fost vătămată indirect în urma actului emis de procuror.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs Fundaţia C.R.J., susţinând, între altele, că prima instanţă a interpretat greșit prevederile art. 2781 C. proc. pen., încălcând astfel accesul petiţionarei la justiţie prevăzut în art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale.

Recursul declarat de petiţionară este fondat.

În conţinutul dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Potrivit art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.

Din analiza cauzei dedusă judecăţii rezultă că, în mod greșit, prima instanţă a pronunţat soluţia respingerii, ca inadmisibilă, a plângerii întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., formulată de petiţionara Fundaţia C.R.J., prin excluderea acesteia din categoria persoanelor ale căror interese legitime au fost vătămate, dând o interpretare restrictivă sintagmei folosite de legiuitor - „orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate” -, în sensul că aceasta vizează numai persoana asupra căreia s-a răsfrânt în mod direct fapta penală sau care a fost vătămată indirect în urma actului emis de procuror.

Or, în accepţiunea legii, pe calea interpretării gramaticale a sintagmei arătate - prin folosirea pronumelui nehotărât adjectival „orice alte persoane” - nu s-a dorit limitarea sferei titularilor, ci dimpotrivă extinderea acestora, fie persoane fizice, fie persoane juridice de drept privat, urmând ca vătămarea intereselor legitime să fie dovedită.

Astfel, în considerentele rezoluţiei nr. 387/P/2004 din 1 februarie 2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia de urmărire penală și criminalistică, se menţionează în mod expres că, în luna februarie 2004, mai multe organizaţii, între care și Fundaţia C.R.J., organizaţii ce activează în domeniul prevenirii încălcării drepturilor omului, au sesizat organele judiciare în legătură cu faptul că, în Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, au decedat în condiţii suspecte, în lunile ianuarie și februarie 2004, mai mulţi bolnavi.

Prin rezoluţia nr. 8902 din 6 mai 2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, Secţia de urmărire penală și criminalistică, a fost respinsă plângerea Fundaţiei C.R.J., ca neîntemeiată, în considerente arătându-se că prin plângerea formulată Fundaţia C.R.J. a criticat soluţia adoptată în dosarul în care au fost efectuate acte premergătoare pentru stabilirea împrejurărilor, condiţiilor și cauzei morţii bolnavului P. C., survenită la 5 februarie 2004 în Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare.

Totodată, din actele constitutive ale fundaţiei rezultă că C.R.J. este persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, de utilitate publică, recunoscută prin H.G. nr. 1277 din 13 august 2004, iar din actele adiţionale la actul de constituire și la statutul Fundaţiei C.R.J. rezultă că, în cadrul activităţilor și obiectivelor, se înscriu conștientizarea de către societate a necesităţii protecţiei drepturilor și libertăţilor fundamentale, a progresului prin eliminarea discriminării și acordarea de șanse egale, a asigurării accesului liber la justiţie, precum și promovarea și întărirea calităţii actului de justiţie și susţinerea rolului dreptului în asigurarea unei bune guvernări.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că Fundaţia C.R.J. se circumscrie categoriei de „orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate” prevăzută în art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., legitimitatea interesului său materializându-se în sesizarea efectuată în vederea aflării împrejurărilor deceselor celor 17 pacienţi din Spitalul de Psihiatrie de la Poiana Mare, în lunile ianuarie și februarie 2004, în scopul protejării dreptului la viaţă, a interzicerii tratamentelor inumane și degradante, pentru declanșarea unei anchete oficiale aprofundate și efective în vedere identificării și pedepsirii persoanelor responsabile de încălcarea dreptului arătat și aplicarea relelor tratamente, în conformitate cu prevederile art. 2 și art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, precum și în scopul conștientizării societăţii de necesitatea protecţiei drepturilor și libertăţilor fundamentale și al asigurării accesului la justiţie, ceea ce corespunde obiectului său de activitate.

Interesul său legitim a fost dovedit, prin declanșarea efectivă de cercetări, care și în prezent se află în derulare.

Totodată, posibilitatea formulării plângerii în condiţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., de către categoriile de titulari arătaţi, din care face parte și recurenta petiţionară, iar ulterior exercitarea unui recurs în condiţiile art. 2781 alin. (10) din același cod, reprezintă o acţiune în justiţie de care petiţionara a uzat, ce se înscrie, în accepţiunea prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, în sensul dreptului la un recurs efectiv în faţa instanţei naţionale și a unui control judiciar.

Faţă de considerentele ce preced, recursul petiţionarei a fost admis și s-a dispus casarea sentinţei nr. 21 din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanţă.