Res judicata barring refiling of a criminal objection for annulment after a final dismissal

Contestaţie în anulare. Autoritate de lucru judecat

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestaţia în anulare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- autoritate de lucru judecat

C. proc. pen., art. 386

După respingerea prin hotărârea definitivă a contestaţiei în anulare, contestatorul nu poate introduce o nouă contestaţie întemeiată pe aceleași motive, întrucât, într-un atare caz, există autoritate de lucru judecat.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3767 din 13 iunie 2006

Prin cererea înregistrată sub nr. 11272 din 20 martie 2006 pe rolul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie condamnatul M.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1071 din 20 februarie 2006 a Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, temeiul invocat fiind dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen.

În motivarea contestaţiei în anulare, petentul condamnat a arătat, în esenţă, că nu se face vinovat pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. pentru care s-a dispus condamnarea sa, iar instanţa de recurs, prin decizia penală atacată, nu s-a pronunţat asupra unor cereri pe care le-a formulat și care ar fi fost de natură să-i garanteze drepturile și să influenţeze soluţia procesului.

Curtea, examinând contestaţia în anulare, în raport cu actele și lucrările dosarului și normele legale incidente, reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 209 din 1 noiembrie 2005, Tribunalul Neamţ a condamnat pe inculpatul M.C. pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reţinând că la 16 aprilie 2005 și-a lovit mama de mai multe ori, provocându-i leziuni grave care au determinat decesul acesteia.

Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 409 din 13 decembrie 2005.

Prin decizia nr. 1071 din 20 februarie 2006, Secţia Penală a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie a respins recursul inculpatului.

Împotriva deciziei penale definitive nr. 1071 din 20 februarie, condamnatul M.C. a formulat contestaţie în anulare la 9 martie 2006, susţinând că nu se face vinovat de săvârșirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.

Cauza a format obiectul dosarului nr. 4254/1/2006 al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie și a fost soluţionată prin decizia nr. 2627 din 26 aprilie 2006, în sensul că s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, deoarece s-a constatat că motivul invocat de condamnat, acela al reţinerii nevinovăţiei sale, nu se înscrie între cazurile de contestaţie în anulare, expres și limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen.

S-a constatat, totodată, că nu au fost respectate de către condamnat nici dispoziţiile art. 388 din același cod, privind termenul de formulare a contestaţiei în anulare.

La 20 martie 2006, condamnatul M.C., reiterând aceleași susţineri de nevinovăţie cu privire la săvârșirea infracţiunii de omor pentru care a fost condamnat și invocând dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., a formulat o nouă contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1071 din 20 februarie 2006, pronunţată de către Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, ca instanţă de recurs, și care formează obiectul cauzei de faţă.

Or, după respingerea definitivă a contestaţiei în anulare, condamnatul nu mai poate introduce o nouă contestaţie bazată pe același motiv, așa cum a procedat în prezenta cauză, deoarece, într-o asemenea situaţie, există autoritate de lucru judecat.

În acest caz, decizia nr. 2627 din 26 aprilie 2006, prin care Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată iniţial de condamnat, întemeiată pe cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 386 lit. c) C. proc. pen., fiind definitivă, se aplică regula non bis in idem, având în vedere că cel condamnat încearcă o nouă exercitare a aceleiași căi extraordinare de atac, bazată tot pe dispoziţiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., revenind astfel, într-un mod neadmis de lege, asupra unei hotărâri definitive.

În consecinţă, contestaţia în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.