Robbery conviction upheld at statutory minimum penalty threshold where no mitigating circumstances justified reduction below the legal limit

Deliberând asupra recursului de față constată:

Prin sentința penală nr. 1039 din 8 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, au fost condamnați următorii inculpați:

1. I.V. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe timp de 4 ani și 6 luni.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se prezinte lunar la Serviciul de reintegrare socială de pe lângă Tribunalul București, unde va anunța orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, va comunica și justifica orice schimbare a locului de muncă și va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 864 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 14 februarie 2002.

2. C.G.C. la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 109 și art. 13 C. pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 504 din 21 martie 2001, a Judecătoriei Buftea și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsă reținerea de 24 ore, din 25 septembrie 2002 și arestarea preventivă de la 14 februarie 2002, la zi.

S-a constatat prejudiciul acoperit prin restituire.

În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt s-au reținut următoarele:

În ziua de 14 februarie 2002, inculpații și martorii C.G., M.C. și N.A. s-au urcat în autobuzul 282 în care se afla partea vătămată P.B., care avea un CD Player P. la care asculta muzică.

Inculpatul I.V. s-a așezat lângă partea vătămată și i-a cerut CD Player-ul, pentru a asculta și el muzică. Partea vătămată a refuzat și atunci inculpatul i-a smuls din mână aparatul și la prima stație a coborât, împreună cu inculpatul C.G.C. și cei trei martori.

Partea vătămată a coborât și ea și a alergat după ei cerându-le să-i restituie aparatul, moment în care inculpatul C.G.C. s-a întors și i-a aplicat o lovitură cu pumnul, cerându-i să nu-i mai urmărească.

În această situație partea vătămată a solicitat ajutorul unui echipaj de poliție aflat în zonă. La vederea polițiștilor, inculpatul I.V. a aruncat CD Player-ul în spatele unui chioșc, de unde a fost ridicat și a fost restituit părții vătămate.

Prin decizia penală nr. 53/ A din 6 februarie 2003, Curtea de Apel București a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul C.G.C., a desființat în parte sentința și a dedus din pedeapsă reținerea din 28 septembrie 2000 și arestarea preventivă de la 14 februarie 2000, la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceiași decizie s-a respins ca nefondat apelul inculpatului I.V., care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a reținut că sunt neîntemeiate criticile formulate de procuror și de inculpați cu privire la greșita individualizare a pedepsei, fiind fondată numai critica procurorului referitoare la deducerea reținerii inculpatului C.G.C. din 25 septembrie 2000, în loc de 28 septembrie 2000, aspect ce a fost luat în considerare din oficiu în apelul inculpatului.

Inculpatul C.G.C. a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei.

Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.

Pedeapsa aplicată inculpatului se situează la limita minimă prevăzută de lege și din actele dosarului nu rezultă nici o împrejurare care să justifice reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante, cu consecința coborârii pedepsei sub această limită.

Examinând cauza Curtea constată că nu există nici un motiv de casare, pe care să-l poată lua în considerare din oficiu în condițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi arestarea preventivă.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de inculpatul C.G.C., împotriva deciziei penale nr. 53 din 6 februarie 2003, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea de o zi, din data de 28 septembrie 2000 și perioada arestării preventive de la 14 februarie 2002, la 21 mai 2003.

Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2003.