Reviewability of prosecutor’s case separation decision in challenge to non-initiation of criminal proceedings

Plângere împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Disjungerea cauzei

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- plângere împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale

- disjungerea cauzei

C. proc. pen., art. 2781

Dacă prin aceeași rezoluţie procurorul dispune atât neînceperea urmăririi penale faţă de o persoană, cât și disjungerea cauzei cu privire la o alta, numai soluţia de neîncepere a urmăririi penale poate fi atacată cu plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen., deoarece, potrivit alin. (1) al aceluiași articol, obiectul plângerii îl constituie soluţiile de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penale sau de încetare a urmăririi penale, iar nu și alte soluţii adoptate de procuror, cum este cea de disjungere a cauzei și de trimitere a acesteia la parchetul competent. În acest caz, la judecarea plângerii, ţinând seama de prevederile art. 2781 alin. (4) C. proc. pen., se citează numai persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale și cea care a făcut plângerea, iar nu și persoana cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3463 din 30 mai 2006

Prin rezoluţia din 22 decembrie 2004, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la V.Ș., inspector principal de poliţie, pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 26 raportat la art. 194, art. 2151, art. 289 și art. 291 C. pen.

Prin aceeași rezoluţie, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la V.L., reclamată pentru săvârșirea infracţiunilor prevăzute în art. 194, art. 2151, art. 289 și art. 291 C. pen. și trimiterea dosarului spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea.

La 1 februarie 2005, petiţionarii M.F. și D.R. au formulat plângere împotriva rezoluţiei menţionate la procurorul ierarhic superior.

Prin rezoluţia din 18 februarie 2005, emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiţionari.

La 21 martie 2005, M.F. s-a adresat instanţei cu plângere formulată împotriva rezoluţiei din 22 decembrie 2004, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.Ș. și disjungerea cauzei cu privire la V.L., cu trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, precum și împotriva rezoluţiei din 18 februarie 2005, prin care a fost respinsă prima plângere.

Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa penală nr. 73 din 8 noiembrie 2005, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de M.F., menţinând soluţia dată prin rezoluţia procurorului din 22 decembrie 2004.

În considerentele sentinţei s-a apreciat că soluţia dată prin rezoluţia criticată este legală și temeinică, subliniindu-se că în mod corect cercetările premergătoare efectuate au vizat numai faptele atribuite lui V.Ș. Sub acest aspect, s-a învederat că, în raport cu dispoziţiile legale referitoare la competenţa după calitatea persoanei și la competenţa după materie, în mod corect soluţia dată îl privește numai pe V.Ș.

Împotriva sentinţei, M.F. a declarat recurs, susţinând, între altele, că în mod nejustificat a fost soluţionată numai plângerea cu privire la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de V.Ș.

Prin cererea de recurs s-a precizat că această cale de atac vizează și încheierea din 26 aprilie 2005, prin care s-a apreciat că nu este necesar să fie citată, între alţii, V.L.

Recursul nu este fondat.

Așa cum corect s-a învederat prin considerentele sentinţei, în raport cu conţinutul și dispozitivul rezoluţiilor atacate prin plângerea adresată instanţei de către petiţionarul M.F., aceste acte procedurale nu au vizat, potrivit competenţei de soluţionare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, decât situaţia lui V.Ș., datorită calităţii sale de inspector principal de poliţie.

Prin dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în care se reglementează expres și limitativ actele procurorului ce pot fi atacate cu plângere în faţa instanţei, se prevede că este supus unei atare căi de atac modul de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 din același cod, dat prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţa ori, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, iar nu și soluţiile de disjungere a cauzei și de trimitere a acesteia pentru rezolvare de către un alt parchet.

Câtă vreme constatarea existenţei cazului în care nu poate fi pusă în mișcare acţiunea penală, prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a impus neînceperea urmăririi penale faţă de V.Ș., nu se poate considera că instanţa de judecată ar fi trebuit să citeze în faţa sa și alt făptuitor decât acesta.

Pe de altă parte, nici în raport cu dispoziţiile art. 2781 alin. (4) C. proc. pen. nu era necesar să se dispună citarea persoanei la care se referă recurentul, deoarece, potrivit acestor dispoziţii, în cazul plângerii în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se citează numai persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum și persoana care a făcut plângerea, iar nu și persoana cu privire la care s-a dat o altă soluţie, cum este aceea de disjungere a cauzei și trimitere a dosarului la alt parchet.

Așa fiind, încheierea Curţii de Apel Galaţi din 26 aprilie 2005, prin care s-a apreciat că nu este necesar să fie citată, între alţii, V.L., a fost dată cu respectarea cerinţelor legii.

În consecinţă, recursul declarat de petiţionarul F.M. a fost respins.