Admissibility of execution challenge based on post-conviction legislative amendment to self-defense provisions.

Contestaţie la executare. Lege penală nouă. Legitimă apărare

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale

Indice alfabetic: Drept penal. Drept procesual penal

- contestaţie la executare

- lege penală nouă

- legitimă apărare

C. pen., art. 44 alin. (21)

C. proc. pen., art. 458, art. 461 alin. (1) lit. d)

Contestaţia la executare întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. se poate face numai când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării, iar aplicabilitatea prevederilor art. 458 alin. (1) din același cod sunt limitate la situaţiile când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, sau o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa.

În raport cu aceste prevederi, modificările legislative aduse prin Legea nr. 247/2005 dispoziţiilor art. 44 alin. (21) C. pen. referitoare la legitima apărare nu constituie nici temei pentru exercitarea contestaţiei la executare prevăzută în art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât aceasta privește cauze care înlătură răspunderea penală, cauze de stingere sau de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării, iar nu cauze care înlătură caracterul penal al faptei cum este legitima apărare, și nici temei pentru aplicarea art. 458 alin. (1) din același cod, deoarece aplicarea acestui text de lege este limitată la situaţiile când prin legea penală nouă fapta a fost dezincriminată ori pedeapsa prevăzută de lege este mai ușoară.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3200 din 18 mai 2006

Prin sentinţa penală nr. 310 din 19 decembrie 2005, Tribunalul Alba a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul G.V. privind sentinţa penală nr. 146/2003 a Tribunalului Sibiu.

Instanţa a reţinut că G.V. se află în executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 146/2003 a Tribunalului Sibiu pentru săvârșirea infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174-175 alin. (1) lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 74 și art. 76 din același cod.

Contestatorul a solicitat să se reţină în favoarea sa dispoziţiile art. 44 C. pen. privind legitima apărare, în contextul modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005. Întrucât Legea nr. 247/2005 a intrat în vigoare după rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare, cererea contestatorului a fost calificată de prima instanţă ca o cerere privind aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile, conform art. 458 C. proc. pen. raportat la art. 15 C. pen.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că inculpatul i-a aplicat lovituri victimei în locuinţa lor comună, nereţinându-se din starea de fapt o pătrundere fără drept a victimei în locuinţa inculpatului. Întrucât asupra locului săvârșirii faptei instanţa de condamnare s-a pronunţat cu autoritate de lucru judecat, contestaţia la executare formulată de către condamnat a fost respinsă.

Prin decizia penală nr. 85 din 14 martie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de contestator, constatând că motivele invocate, vizând o reanalizare a stării de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat, nu se încadrează în cazurile expres și limitativ enumerate în art. 461 alin. (1) C. proc. pen. raportat la condiţiile cerute în art. 458 alin. (1) din același cod.

Recursul declarat de contestator este nefondat.

Potrivit art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.

În conţinutul art. 458 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a reglementat situaţiile intervenirii unei legi penale noi, în sensul că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art. 12, art. 14 și art. 15 C. pen.

Dispoziţiile referitoare la legitima apărare au suferit modificări prin Legea nr. 247/2005, în sensul că art. 44 alin. (21) C. pen. prevede că se prezumă că este în legitimă apărare și acela care săvârșește fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă, viclenie, efracţie sau prin alte asemenea mijloace, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ori delimitat prin semne de marcare.

Din interpretarea conţinuturilor normelor menţionate rezultă că noul caz de aplicabilitate a legitimei apărări nu se circumscrie nici condiţiilor intervenirii unei legi penale noi și nici temeiului contestaţiei la executare arătat.

Legitima apărare constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, având ca efect nerealizarea uneia din trăsăturile esenţiale ale infracţiunii - vinovăţia, și drept consecinţă are loc înlăturarea răspunderii penale a făptuitorului, ca urmare a inexistenţei infracţiunii, aceasta din urmă reprezentând unicul temei al răspunderii penale.

De altfel, toate cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, inclusiv legitima apărare, se diferenţiază de cauzele care înlătură răspunderea penală, cum sunt amnistia, prescripţia sau graţierea, deoarece, în cazul acestora din urmă, fapta comisă constituie infracţiune și atrage răspunderea penală a făptuitorului, însă răspunderea este înlăturată sau înlocuită prin voinţa legiuitorului, din anumite considerente de politică penală.

Astfel, legitima apărare, chiar așa cum a fost modificată, prin natura și efectele sale juridice nu poate face obiectul situaţiilor expres și limitativ prevăzute pentru intervenirea unei legi penale noi, în condiţiile art. 458 C. proc. pen.

De asemenea, incidenţa legitimei apărări nu poate fi invocată pe calea contestaţiei la executare, potrivit temeiului arătat, deoarece acesta vizează fie cauze de înlăturare a răspunderii penale intervenite în cursul executării pedepsei, fie orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei sau orice alt incident ivit în cursul executării, ceea ce presupune existenţa infracţiunii pentru care răspunderea penală a făptuitorului poate fi înlăturată sau atenuată numai ca urmare a unor situaţii intervenite ulterior judecăţii pe fond, în cursul executării pedepsei.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat instanţa de apel a apreciat că motivul invocat de contestator referitor la aplicarea legitimei apărări, pe calea unei legi noi și a contestaţiei la executare, nu poate fi primit, deoarece tinde la o reanalizare a situaţiei de fapt, aducând atingere autorităţii de lucru judecat.

În consecinţă, recursul contestatorului a fost respins ca nefondat.