Prohibition of requalifying offenses at cassation stage due to violation of double degree of jurisdiction and right to defense
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the defendant's appeal, annulled the first-instance conviction and the appellate court's decision, and remanded the case for retrial at the first instance, overturning the prosecutor's request to re-qualify the offense under a more favorable law at the appellate stage. The dispute centered on a qualified theft charge involving railway components, where the prosecutor sought to apply the newly enacted Law no. 289/2005 during the appeal, arguing it was a more favorable penal law; however, the defendant argued that his right to a fair trial and right to defense were violated because the appellate court failed to hear him, ignored his own appeal, and did not allow him to present evidence or challenges regarding the new legal qualification. The court held that while the application of a more favorable law was mandatory under the principle of favorabilidad, it could not be imposed for the first time at the cassation stage due to the violation of the double degree of jurisdiction and the limits on the scope of review under Article 385(14)(1) of the Code of Criminal Procedure. Because the previous judicial inquiry was deficient—characterized by the unexamination of the defendant's own appeal, the failure to interview the defendant or all witnesses, and the lack of opportunity for the defendant to prepare a defense against the new charge—the ICCJ determined that it could not perform the re-qualification itself and instead found grounds for cassation based on procedural violations, ordering a full retrial to ensure a complete and lawful proceeding.
Legislator headnote
AI generatedart. 209 alin. (3) lit. f) C. pen, art. 6 din Legea nr. 289/2005, art. 38514 alin. (1) C. proc. pen, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005, art. 6 alin. (2) C. proc. pen, art. 334 C. proc. pen; Prohibition of requalifying offenses at cassation stage due to violation of double degree of jurisdiction and right to defense: Prin sentinţa penală nr. 309 din 23 iunie 2005, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul P.N. pentru săvârșirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) din același cod.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Recurs. Schimbarea încadrării juridice în recurs
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- recurs
- schimbarea încadrării juridice în recurs
C. proc. pen., art. 334, art. 38514 alin. (1)
Schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen. în infracţiunea de furt calificat prevăzută în art. 6 din Legea nr. 289/2005, care constituie lege penală mai favorabilă intervenită în cursul judecării apelului, nu poate fi dispusă în recurs, deoarece s-ar încălca dublul grad de jurisdicţie, precum și limitele impuse în art. 38514 alin. (1) C. proc. pen., dacă cercetarea judecătorească a fost deficitară, întrucât au fost ascultaţi numai o parte din martorii indicaţi în rechizitoriu, iar inculpatul nu a fost ascultat, fiind lipsit și de posibilitatea de a formula cereri și de a propune probe în apărare.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3184 din 18 mai 2006
Prin sentinţa penală nr. 309 din 23 iunie 2005, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul P.N. pentru săvârșirea infracţiunii de furt calificat prevăzută în art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) și b) din același cod.
Instanţă a reţinut că, la 20 ianuarie 2004, inculpatul P.N. a sustras de la un tren subansamble în valoare de 2.939.000 de lei.
Prin decizia penală nr. 485 din 6 decembrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, a fost admis apelul declarat de procuror cu privire la greșita reţinere a stării de recidivă postexecutorie.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, prin care a susţinut, între altele, că i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Procurorul a învederat că, după pronunţarea sentinţei de condamnare, a intrat în vigoare Legea nr. 289/2005 ale cărei dispoziţii favorabile trebuiau aplicate în apelul declarat de procuror, și a solicitat admiterea recursului declarat de inculpat în sensul schimbării încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută în art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., în infracţiunea prevăzută în art. 6 alin. (1) din Legea nr. 289/2005.
Recursul este fondat.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că instanţa de apel i-a încălcat dreptul la apărare inculpatului P.N., atât în accepţiunea conferită de dispoziţiile art. 6 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 362 alin. (1) lit. b), art. 363, art. 364, art. 365, art. 371, art. 378 și art. 334 din același cod, cât și de art. 6 paragraf 1 și 3 lit. b) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale.
Din examinarea cauzei rezultă că nu numai procurorul a declarat apel, dar și inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a apelului, potrivit memoriului aflat la fila 10 din dosarul curţii de apel, pe care instanţa de apel a omis atât să-l analizeze, în sensul calificării acestuia ca apel în raport cu dovezile de comunicare ale hotărârii primei instanţe sau ca repunere în termenul de apel ori apel peste termen, cât și să se pronunţe asupra acestuia, ceea ce a condus la încălcarea unui drept procesual exercitat de către inculpat.
Mai mult, chiar în condiţiile în care a fost declarat apel de către procuror, instanţa de apel, în limitele efectului devolutiv al acestei căi ordinare de atac, era obligată ca în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
În acest context, instanţa de apel avea obligaţia, în condiţiile apariţiei unei noi legi, și anume Legea nr. 289 din 11 octombrie 2005 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracţional în domeniul transportului pe calea ferată, publicată în Monitorul Oficial nr. 922 din 17 octombrie 2005 - care în art. 6 reglementează sustragerea de componente ale căii ferate, de bunuri din vagoanele care sunt în compunerea unui tren aflat în circulaţie sau programat pentru circulaţie - să pună în discuţie această infracţiune, în raport cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pe calea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. referitoare la schimbarea încadrării juridice și în condiţiile legii penale mai favorabile statuate în art. 13 C. pen., urmând să atragă atenţia inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei mai la urmă sau eventual amânarea judecăţii, pentru a-și putea pregăti apărarea, obligaţie pe care, însă, nu a respectat-o.
Totodată, instanţa de apel, judecând cauza, a omis să constate că inculpatul nu a fost ascultat la prima instanţă, întrucât nu a fost prezent, și, având posibilitatea ca în apel să-l asculte, în conformitate cu art. 378 alin. (2) cu referire la art. 323 C. proc. pen, prima instanţă de control judiciar a încălcat această obligaţie.
Astfel, în raport cu nerespectarea dispoziţiilor legale sus arătate, în cauză este incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nu poate avea în vedere solicitarea procurorului, în recurs, de a se efectua schimbarea încadrării juridice din art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen. în art. 6 din Legea nr. 289/2005, cu aplicarea art. 13 C. pen., reţinând cauza spre rejudecare, deoarece s-ar încălca dublul grad de jurisdicţie, precum și limitele impuse în art. 38514 alin. (1) C. proc. pen., în condiţiile unei cercetări judecătorești deficitare, în care au fost ascultaţi numai o parte din martorii indicaţi în rechizitoriu, inculpatul nefiind ascultat nici cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată, fiind lipsit și de posibilitatea formulării de cereri și probe în apărare, așa încât nu este aplicabil în acest stadiu procesual, faţă de contextul concret al cauzei, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Faţă de considerentele ce preced, recursul inculpatului a fost admis, sentinţa penală nr. 309 din 23 iunie 2005 și decizia penală nr. 485 din 6 decembrie 2005 au fost casate și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.