Aggravated homicide conviction upheld despite belated interpreter objection and witness hearing claims.

Folosirea interpreţilor. Condiţii. Audierea martorilor apărării. Dreptul la un proces echitabil

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Mijloacele de probă. Folosirea interpreţilor. Declaraţiile martorilor

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- folosirea interpreţilor

- audierea martorilor apărării

- dreptul la un proces echitabil

C. proc. pen., art. 128

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, art. 6 paragraf 3 lit. d)

1. Omisiunea organului de urmărire penală de a asigura în mod gratuit folosirea unui interpret, în cazurile prevăzute în art. 128 C. proc. pen., atrage nulitatea relativă a actelor efectuate în cursul urmăririi penale, în condiţiile art. 197 alin. (1) și (4) din același cod. Prin urmare, încălcarea prevederilor art. 128 C. proc. pen. poate fi invocată în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului, invocarea acesteia pentru prima dată în apel fiind tardivă.

2. Prevederile art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, sunt respectate dacă inculpatului a avut posibilitatea de a contesta declaraţiilor martorilor acuzării și au fost administrate probele în apărare cerute de acesta. Împrejurarea că unii dintre martorii propuși de inculpat în apărare nu au fost audiaţi, întrucât, deși au fost citaţi în mai multe rânduri de către instanţă, au refuzat să se prezinte, iar instanţa a depus toate diligenţele pentru a asigura prezenţa acestor martori, nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3039 din 12 mai 2006

Prin sentinţa nr. 1263 din 23 septembrie 2005, Tribunalul București, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul K.J. pentru săvârșirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută în art. 174 - art. 176 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. și a celei de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (21) lit. c) din același cod.

Prin decizia nr. 1026 din 23 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secţia a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, între altele, a respins apelul inculpatului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, prin care a susţinut că urmărirea penală este lovită de nulitate în raport cu faptul că nu i-a fost desemnat un interpret, fiind încălcate dispoziţiile art. 128 C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat casarea deciziei pronunţate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, întrucât prin respingerea de către instanţa de apel, între altele, a cererii de reaudiere a sa și a probei testimoniale au fost încălcate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, hotărârea fiind lovită de nulitate în condiţiile art. 197 C. proc. pen.

Recursul formulat de inculpat nu este fondat.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 128 C. proc. pen. referitoare la cazurile și procedura de folosire a interpreţilor, potrivit cărora, când una din părţi nu cunoaște limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penală sau instanţa îi asigură în mod gratuit folosirea unui interpret.

Inculpatul este cetăţean român, de altă etnie, iar din anul 1998 locuiește în comuna O., localitate din apropierea Bucureștiului, neputând deci invoca faptul că nu cunoștea limba română.

În faza cercetării judecătorești și în căile de atac inculpatul a beneficiat de serviciile unui interpret, ca urmare a cererii exprese a acestuia.

În faza de urmărire penală, însă, inculpatul nu a solicitat folosirea unui interpret, și nici apărătorii săi aleși nu au formulat o astfel de cerere organelor de urmărire penală. Mai mult, inculpatul a dat și declaraţii olografe din care nu rezultă că nu înţelege limba română.

Chiar dacă susţinerea inculpatului ar fi reală, încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la folosirea interpreţilor ar atrage nulitatea relativă a actelor efectuate pe parcursul urmăririi penale, în condiţiile art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen.

Potrivit acestor prevederi, încălcarea dispoziţiilor legale atrage nulitatea actului numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului, când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.

Or, în cauză, inculpatul a înţeles să invoce această nulitate numai cu prilejul motivării apelului declarat împotriva sentinţei de condamnare, cerere care este tardivă, în raport cu dispoziţiile legale citate.

De altfel, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că nu se impune anularea urmăririi penale pentru motivul invocat de inculpat, în condiţiile în care acesta a fost asistat în faza urmăririi penale de apărător desemnat din oficiu sau de apărători aleși - care nici cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală nu au înţeles să invoce această încălcare a dispoziţiilor legale care ar fi putut atrage nulitatea relativă -, iar declaraţiile date în faza de urmărire penală de către inculpat, inclusiv cele olografe, concordă cu declaraţia dată în faza cercetării judecătorești.

Se mai constată că, și în lipsa unui interpret în faza de urmărire penală, inculpatul a fost în măsură să înţeleagă și să comunice în limba română, limbă în care s-a desfășurat procedura în acea fază procesuală, mai ales că, după cum s-a subliniat, acesta a fost asistat de un apărător.

Inculpatul a mai invocat faptul că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, prin respingerea cererii de reaudiere a sa și a probei testimoniale.

Într-adevăr, pe parcursul soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei de condamnare, inculpatul a solicitat administrarea de probe, între altele, audierea martorilor B.T. și P.A., precum și reaudierea martorului D.B., după cum rezultă și din cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului, cerere respinsă de către curtea de apel.

Însă, se observă că nu s-a solicitat și reaudierea inculpatului.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că în aceste condiţii nu se poate pune problema unei încălcări a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale, pentru că o astfel de cerere de reaudiere a inculpatului nu a fost formulată, iar dacă ar fi fost formulată trebuia să fie motivată pentru ca instanţa să se poată pronunţa cu privire la utilitatea, pertinenţa și concludenţa acesteia.

Inculpatul a beneficiat de un proces echitabil în înţelesul art. 6 paragraf 3 lit. d) din Convenţie, în condiţiile în care acestuia i-a fost acordată posibilitatea de a contesta mărturiile martorilor acuzării, au fost administrate probe în apărare, la cererea sa, cu respectarea principiului contradictorialităţii, pe parcursul procesului penal.

Cu privire la cererea de probatorii formulată în apel de către inculpat și respinsă de către instanţă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că în jurisprudenţa sa instanţa europeană a decis că dreptul unei persoane acuzate de săvârșirea unei fapte penale de a interoga martorii care îl acuză și de a obţine convocarea martorilor în apărarea sa în aceleași condiţii în care au fost audiaţi martorii acuzării nu poate merge, pe de o parte, dincolo de orice limite materiale într-o situaţie dată, iar, pe de altă parte, prin invocarea acestui drept nu se poate ajunge la blocarea desfășurării procedurii, mai ales atunci când în dosarul cauzei există alte elemente concludente pentru soluţionarea ei.

În cauză, se constată că prima instanţă a depus eforturi în vederea audierii martorilor B.T. și P.A., dispunând în mai multe rânduri citarea acestora, însă aceștia au refuzat să se prezinte în faţa tribunalului.

Or, în condiţiile în care prima instanţă a depus toate diligenţele legale pentru asigurarea prezentării martorilor în vederea audierii lor nu se poate concluziona că lipsa declaraţiilor acestora a adus atingere dreptului la apărare al inculpatului.

De asemenea, nici reaudierea martorului D.B. nu se mai impunea în condiţiile în care a fost audiat în instanţă sub prestare de jurământ, în prezenţa inculpatului și a apărătorului său, când acesta a avut posibilitatea să exercite toate prerogativele dreptului la apărare în condiţiile respectării principiului contradictorialităţii, punându-i întrebări direct și nemijlocit.

Faţă de considerentele ce preced, recursul inculpatului a fost respins.