Drug smuggling conviction upheld as factual-error defense fails under indirect intent standard.

Eroare de fapt. Condiţii

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Infracţiunea. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. Eroarea de fapt

Indice alfabetic: Drept penal

- eroare de fapt

C. pen., art. 51

Incidenţa prevederilor art. 51 alin. (1) C. pen. referitoare la eroarea de fapt - potrivit cărora nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei - este exclusă în caz de îndoială, de cunoaștere nesigură, deoarece în acest caz făptuitorul acceptă posibilitatea producerii rezultatul faptei și, deci, fapta este săvârșită cu intenţie indirectă. Prin urmare, fapta de a introduce în ţară droguri de risc, fără drept, prevăzută în art. 3 din Legea nr. 143/2000 nu este săvârșită în condiţiile erorii de fapt, dacă făptuitorul, exercitându-și funcţia și având experienţă în domeniul transportului internaţional, a introdus în ţară colete cu droguri primite spre transport fără a verifica conţinutul acestora, întrucât cunoașterea nesigură a conţinutului coletelor implică acceptarea de către făptuitor a posibilităţii de a primi spre transport și de a introduce în ţară substanţe interzise, cum sunt drogurile.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 3033 din 11 mai 2006

Prin sentinţa penală nr. 390 din 21 septembrie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpaţii C.V. și T.I., cetăţeni ai Republicii Moldova, pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Instanţa a reţinut că inculpaţii lucrau la data săvârșirii faptelor ca șoferi la o firmă de transport din Republica Moldova și efectuau, în mod regulat, curse de transport de colete și persoane pe ruta Spania - Republica Moldova și retur, firma având în Republica Moldova un punct de lucru unde un angajat primea colete de la diferite persoane pentru a le transporta în Spania, contra cost. Acest angajat, martorul T.V., verifica conţinutul fiecărui colet pentru a nu conţine substanţe sau obiecte interzise, după care nota într-un caiet numele destinatarului și încasa contravaloarea transportului coletului, iar coletele erau încărcate în microbuzul condus, pe rând, de cei doi inculpaţi, pentru a fi transportate în Spania.

La 2 martie 2005, inculpaţii au plecat către Spania, unde au predat coletele destinatarilor și au primit, de la diverse persoane, alte 128 de colete pentru a fi transportate în Republica Moldova. În Spania, inculpaţii nu au mai respectat aceleași reguli cu privire la verificarea coletelor, ci doar le-au cântărit, au încasat contravaloarea transportului și au trecut în caiet numele și numărul de telefon al destinatarilor.

La 9 martie 2005, inculpaţii au ajuns la punctul de trecere a frontierei Nădlac, unde au declarat că nu transportă arme sau droguri și, ulterior, au ajuns la punctul de trecere a frontierei Albiţa, unde au declarat, de asemenea, că nu transportă arme sau droguri. La controlul autovehiculului s-a descoperit în cabină, între scaune, un colet în care se aflau 7 calupuri de culoare brun-cafenie, substanţă ce a reacţionat pozitiv la hașiș, iar sub bancheta din dreapta faţă, încă 12 calupuri identice cu primele.

Inculpaţii au declarat că au primit pachetul ce conţinea aceste calupuri în Spania, de la o persoană necunoscută, pentru a-l preda la Chișinău numitului D.P., persoană pe care nu o cunosc, iar inculpatul C.V. a declarat că toate cele 19 calupuri s-au aflat în coletul nr. 64 și că a ascuns 12 calupuri, deoarece i-a fost frică în momentul când a auzit de la vameși că în primele calupuri se aflau droguri.

Greutatea totală a celor 19 calupuri a fost de 4,936 kg, iar în urma analizei tehnico-știinţifice s-a constatat că substanţa era rezină de cannabis, substanţă înscrisă în tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.

Prin decizia penală nr. 38 din 14 februarie 2006, Curtea de Apel Iași a respins apelurile inculpaţilor.

Recursul declarat de inculpatul C.V., prin care a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât s-a aflat în eroare de fapt, nu este fondat.

Susţinerea în sensul că inculpatul a săvârșit fapta în condiţiile erorii de fapt nu este întemeiată.

Potrivit art. 51 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Pentru a fi incidentă această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, trebuie să existe eroare, iar nu îndoială, adică o cunoaștere nesigură, deoarece, în acest caz, săvârșirea faptei implică acceptarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale, rezultat pe care el îl concepe ca posibil sau ca probabil.

Or, în cauză, inculpatul cunoștea procedura ce se aplica în Republica Moldova la primirea coletelor, după cum - în virtutea funcţiei și experienţei în transportul internaţional de coletărie și persoane - cunoștea reglementările în materia armelor și drogurilor.

În condiţiile neverificării conţinutului coletelor, inculpatul a acceptat o cunoaștere nesigură, ceea ce a implicat acceptarea posibilităţii de a primi spre transport bunuri sau substanţe interzise, cu toate consecinţele juridice ale acesteia.

În consecinţă, recursul inculpatului a fost respins.