Armed robbery and poaching convictions affirmed on appeal after hare-hunting incident with rifle threat.

Tâlhărie săvârșită de o persoană având asupra sa o armă. Braconaj. Elemente constitutive

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra patrimoniului. Tâlhăria

Indice alfabetic: Drept penal

- tâlhărie săvârșită de o persoană având asupra sa o armă

- braconaj

C. pen., art. 211 alin. (21) lit. b)

Legea nr. 103/1996, art. 25, art. 35 alin. (1) lit. a)

și alin. (2) lit. b)

1. Deposedarea victimelor de bunuri, sub ameninţarea acestora cu o armă de vânătoare, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (21) lit. b) C. pen., referitor la fapta săvârșită de o persoană având asupra sa o armă.

2. Potrivit art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 103/1996, republicată, constituie infracţiunea de braconaj vânătoarea fără permis și fără autorizaţie de vânătoare legală sau, după caz, fără autorizaţie legală, iar prin vânătoare, ca acţiune, se înţelege, așa cum prevede art. 25 alin. (1) din aceeași lege, căutarea, stârnirea, urmărirea, hăituirea, rănirea, uciderea ori capturarea vânatului sau orice altă activitate cu aceeași finalitate. Prin urmare, fapta inculpatului care, împreună cu un coinculpat, s-a deplasat pe un câmp în scopul de a căuta, hăitui și vâna animale, fără autorizaţie, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de braconaj la vânătoare, prevăzută în art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 103/1996, republicată, chiar dacă inculpatul nu avea asupra sa o armă de vânătoare, ci numai coinculpatul, și nici nu au reușit să împuște vreun animal.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2554 din 18 aprilie 2006

Notă: După pronunţarea deciziei nr. 2554 din 18 aprilie 2006, prin Legea vânătorii și a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în M. Of. nr. 944 din 22 noiembrie 2006 și care intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării, se prevede abrogarea Legii nr. 103/1996. Prevederile art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 103/1996 se regăsesc în art. 42 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 407/2006, iar prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 se regăsesc în art. 1 lit. u) din Legea nr. 407/2006.

Tribunalul Vaslui, prin sentinţa penală nr. 257 din 1 iunie 2005, a condamnat pe inculpatul C.A. pentru săvârșirea infracţiunilor de braconaj prevăzută în art. 35 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 103/1996, republicată, de nerespectare a regimului armelor și muniţiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen. și de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (21) lit. a) și b) din același cod, pe inculpatul I.V., pentru săvârșirea infracţiunilor de braconaj prevăzută în art. 35 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Legea nr.103/1996, republicată, și de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (21) lit. a) și b) C. pen., iar pe inculpatul C.I., pentru săvârșirea infracţiunilor de braconaj prevăzută în art. 35 alin. (1) lit. a) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 103/1996, republicată, și de nerespectare a regimului armelor și muniţiilor prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen.

Instanţa a reţinut că, la 20 decembrie 2003, inculpatul C.I. le-a propus inculpaţilor C.A. și I.V. să meargă pe câmp către o pădure, pentru a hăitui și împușca niște iepuri. Inculpatul C.I. a luat arma sa de vânătoare și 2 cartușe și, împreună cu ceilalţi inculpaţi, s-au deplasat pe câmp, unde inculpatul C.I. i-a dat arma de vânătoare și cele 2 cartușe inculpatului C.A., deși știa că acesta nu are permis de port-armă. Inculpatul C.I., însoţit de alte persoane, a revenit la domiciliul său, iar inculpaţii C.A. și I.V. și-au continuat deplasarea pe câmp pentru a vâna iepuri, unde s-au întâlnit cu părţile vătămate T.V. și Ț.V. Crezând că părţile vătămate au venit pentru a fura lemne, inculpatul C.A. a tras un foc în aer cu arma de vânătoare, pentru a opri autoturismul în care se aflau acestea, după care, cu aceeași armă, a ameninţat părţile vătămate, coborâte din mașină, și le-a obligat să se culce la pământ.

Inculpatul C.A. i-a pus arma la gât părţii vătămate T.V., ameninţând că o va împușca, timp în care, inculpatul I.V., cu o secure, a lovit în autoturism. Sub ameninţarea armei, cele două părţi vătămate au fost determinate să se deplaseze încet cu autoturismul, iar inculpaţii s-au deplasat în urma autoturismului până în apropierea unei liziere, discutând ce sumă să le pretindă părţilor vătămate pentru a le lăsa să plece. Ajunși în apropierea lizierei, au oprit autoturismul și ameninţându-i cu arma, inculpaţii le-au cerut roata de rezervă, drujba, o secure și au descărcat câteva bucăţi de lemn. Totodată, inculpaţii le-au cerut părţilor vătămate să revină a doua zi în același loc cu o sumă de bani, pentru a le restitui bunurile.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 53 din 21 februarie 2006, a respins apelurile inculpaţilor.

În termenul legal, împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpaţii C.A. și I.V., solicitând achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie, iar inculpatul I.V., și pentru comiterea infracţiunii de braconaj, susţinând că nu a avut asupra sa o armă.

Recursurile declarate de cei doi inculpaţi nu sunt fondate.

Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că atât prima instanţă, cât și instanţa de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, cărora le-au dat o justă și completă interpretare, stabilind vinovăţia inculpaţilor și încadrând faptele comise de aceștia în textele de lege corespunzătoare.

În ce privește critica formulată de inculpaţi sub aspectul greșitei lor condamnări pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (21) lit. a) și b) C. pen. se constată că nu poate fi primită.

Astfel, conform art. 211 alin. (1) C. pen., fapta inculpatului de a lua, prin ameninţare, bunurile aflate asupra victimei, constituie infracţiunea de tâlhărie.

Raportând aceste prevederi la situaţia din speţă, se reţine că, la 20 decembrie 2003, inculpaţii C.A. și I.M., folosind ameninţarea cu arma, au oprit autoturismul în care se aflau părţile vătămate și le-au deposedat de mai multe bunuri, iar apoi le-au cerut părţilor vătămate să vină a doua zi în același loc cu o sumă de bani, pentru a le restitui bunurile.

Or, împrejurarea că inculpaţii, folosind ameninţarea cu arma de vânătoare, au deposedat părţile vătămate de bunuri, solicitându-le pentru restituirea acestora o sumă de bani, rezultă din probele administrate în cauză.

Așa fiind, fapta inculpaţilor de a lua din posesia părţilor vătămate bunurile, prin constrângere, ameninţându-le cu arma, întrunește elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (21) lit. a) și b) C. pen., pentru care au fost condamnaţi, astfel că solicitarea de a fi achitaţi cu privire la săvârșirea acestei infracţiuni este lipsită de fundament.

Nefondată este și solicitarea inculpatului I.V. de a fi achitat pentru săvârșirea infracţiunii de braconaj, susţinând că el nu a avut asupra sa o armă de vânătoare.

În acest sens, se reţine că, potrivit art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 103/1996, republicată, constituie infracţiunea de braconaj la vânătoare fapta săvârșită fără permis de vânătoare și autorizaţie legală sau, după caz, fără autorizaţie legală, iar conform art. 25 alin. (1) din aceeași lege, prin vânătoare, ca acţiune, se înţelege căutarea, stârnirea, urmărirea, hăituirea, rănirea, uciderea ori capturarea vânatului sau orice altă activitate cu aceeași finalitate.

Or, din probatoriile dosarului rezultă că inculpatul I.V., în urma înţelegerii realizate cu ceilalţi inculpaţi, a ieșit în teren pentru a căuta, hăitui și vâna iepuri, fără autorizaţie.

Chiar dacă inculpaţii nu au reușit să împuște nici un iepure și, deși inculpatul I.V. nu avea arma de vânătoare asupra sa, în raport cu prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 103/1996, republicată, conform cărora prin vânătoare se înţelege și căutarea, stârnirea, urmărirea sau hăituirea vânatului, activităţi ce au ca finalitate rănirea, uciderea ori capturarea vânatului și sunt incriminate prin dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 103/1996, republicată, se constată că în mod corect instanţele au reţinut în sarcina inculpatului I.V. săvârșirea infracţiunii de braconaj.

În consecinţă, recursurile inculpaţilor C.A. și I.V. au fost respinse.