Criminal transfer: automatic annulment of pre-transfer judgment prevails over order to preserve procedural acts

Strămutare. Efectele admiterii cererii de strămutare

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competenţa. Incompatibilitatea și strămutarea. Strămutarea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- strămutare

- efectele admiterii cererii de strămutare

C. proc. pen., art. 60

Potrivit art. 60 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care constată că cererea de strămutare este întemeiată, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei, hotărând totodată în ce măsură actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza se menţin, iar în conformitate cu alin. (4) al aceluiași articol, dacă instanţa la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunţată este desfiinţată prin efectul admiterii cererii de strămutare. Efectul admiterii cererii de strămutare, constând în desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de la care s-a cerut strămutarea, prevalează asupra dispoziţiei de menţinere a actelor îndeplinite, întrucât, din interpretarea sistematică a prevederii alin. (2) în raport cu cea cuprinsă în alin. (4) a art. 60 C. proc. pen., rezultă că menţinerea actelor are loc numai atunci când judecarea cauzei nu a fost finalizată prin pronunţarea unei hotărâri judecătorești, pentru că în caz contrar ar fi anulat efectul strămutării.

În consecinţă, dacă instanţa la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, împotriva hotărârii pronunţate de aceasta fiind declarat recurs, prin efectul admiterii cererii de strămutare hotărârea este desfiinţată, acest efect prevalând asupra dispoziţiei de menţinere a actelor îndeplinite, cuprinsă în încheierea de admitere a cererii de strămutare.

I.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 2272 din 6 aprilie 2006

Prin sentinţa penală nr. 833 din 5 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2395/2005, Judecătoria Strehaia a respins plângerea formulată de petentul R.L. în contradictoriu cu intimaţii A.E., C.G., B.P., V.D., B.I. și V.P. și a menţinut soluţiile dispuse prin rezoluţia nr. 262/P/2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia.

Împotriva acestei sentinţe petentul a formulat recurs, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Mehedinţi, secţia penală, și având termen de judecată la 6 decembrie, 9 decembrie 2005 și 17 ianuarie 2006.

La ultimul termen de judecată, s-a depus încheierea nr. 6893 din 7 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, prin care s-a admis cererea formulată de petentul R.L. și s-a dispus strămutarea pricinii la Judecătoria Caransebeș.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2006 s-a dispus scoaterea de pe rolul Tribunalului Mehedinţi a dosarului privind recursul declarat de petent, la care s-a atașat dosarul nr. 2395/2005 al Judecătoriei Strehaia, și înaintarea cauzei la Judecătoria Caransebeș.

Prin sentinţa penală nr. 138 din 15 februarie 2006 a Judecătoriei Caransebeș a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului formulat de petent în favoarea Tribunalului Mehedinţi.

În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că prin încheierea nr. 6893 din 7 decembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, secţia penală, a admis cererea formulată de petent pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 2395/2005 al Judecătoriei Strehaia, a strămutat judecarea cauzei la Judecătoria Caransebeș și a menţinut actele îndeplinite la instanţa de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

La data pronunţării acestei încheieri, pe rolul Tribunalului Mehedinţi se afla judecarea recursului declarat de petent împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 2395/2005.

Tribunalul Mehedinţi nu s-a pronunţat asupra recursului și a trimis dosarul Judecătoriei Caransebeș, atașând și dosarul 2395/2005 al Judecătoriei Strehaia.

Instanţa a constatat că a fost investită atât cu judecarea dosarului nr. 2395/2005 al Judecătoriei Strehaia, cât și cu recursul formulat de petent împotriva sentinţei penale pronunţate în acest dosar.

Faţă de dispoziţiile art. 27 pct. 3 C. proc. pen., Judecătoria Caransebeș s-a declarat necompetentă a soluţiona recursul formulat de petent și și-a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Tribunalului Mehedinţi, iar potrivit art. 43 din același cod a sesizat Înalta curte de Casaţie și Justiţie, instanţă ierarhic superioară comună, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Examinând cauza în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că Judecătoria Caransebeș este competentă să judece cauza, pentru considerentele ce se vor arăta.

În conţinutul dispoziţiilor art. 60 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut în mod concret procedura de soluţionare a cererii de strămutare, precum și efectele soluţiei de admitere a cererii asupra cauzei care a fost judecată de instanţa de la care s-a solicitat strămutarea.

Astfel, „Curtea Supremă de Justiţie dispune, fără arătarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii. În cazul în care găsește cererea întemeiată, dispune strămutarea judecării cauzei, hotărând totodată în ce măsură actele îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza se menţin. Această instanţă va fi înștiinţată de îndată despre admiterea cererii de strămutare. Dacă instanţa la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, hotărârea pronunţată este desfiinţată prin efectul admiterii cererii de strămutare.”

Din analiza cauzei a rezultat că, prin sentinţa penală nr. 833 din 5 octombrie 2005 a Judecătoriei Strehaia, pronunţată în dosarul nr. 2395/2005, a fost respinsă plângerea formulată de petent în contradictoriu cu intimaţii A.E., C.G., B.P., V.D., B.I. și V.P., menţinându-se soluţiile dispuse prin rezoluţia nr. 262/P/2005 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia.

Împotriva acestei sentinţe petentul a declarat recurs, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mehedinţi, fiind stabilit prim termen de judecată la 6 decembrie 2005, iar ulterior judecarea recursului a fost amânată la 9 decembrie și, respectiv, 17 ianuarie 2006.

Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, prin încheierea nr. 6893 din 7 decembrie 2005, a admis cererea formulată de petent pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 2395/2005 al Judecătoriei Strehaia, strămutând judecarea cauzei la Judecătoria Caransebeș și menţinând actele îndeplinite la instanţa de la care s-a strămutat judecarea cauzei.

Se constată că prin admiterea cererii de strămutare a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 833 din 5 octombrie 2005 a Judecătoriei Strehaia pronunţată în dosarul nr. 2395/2005, iar recursul împotriva acestei sentinţe aflat pe rolul Tribunalului Mehedinţi nu mai putea fi soluţionat, deoarece exista o imposibilitate de verificare a criticilor recurentului în raport cu o sentinţă desfiinţată, ca urmare a efectului soluţiei pronunţate în cererea de strămutare.

Așadar, instanţa de control judiciar, prin dezinvestirea sa și trimiterea cauzei la Judecătoria Caransebeș, nu numai că s-a conformat soluţiei dispuse de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie prin admiterea cererii de strămutare, dar a dat o reală eficienţă finalităţii acestei instituţii, respectiv asigurarea unei normale desfășurări a procesului penal, în condiţiile în care motivele de strămutare invocate de petiţionar au fost apreciate ca temeinice prin soluţia pronunţată, și prorogarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei unei alte instanţe judecătorești.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază că efectul soluţiei de admitere a cererii de strămutare, și anume desfiinţarea hotărârii pronunţate de instanţa de la care s-a cerut strămutarea, prevalează asupra dispoziţiei de menţinere a actelor îndeplinite, deoarece, pe de-o parte, din interpretarea sistematică a dispoziţiei din alin. (2) în raport cu aceea a alin. (4) a art. 60 C. proc. pen., rezultă că menţinerea actelor are loc numai atunci când judecarea cauzei nu a fost finalizată prin pronunţarea unei hotărâri judecătorești, pentru că în caz contrar ar fi anulat efectul instituţiei strămutării, iar pe de altă parte, cele două dispoziţii, respectiv de admitere a cererii de strămutare și de menţinere a actelor îndeplinite, în situaţia în care s-a pronunţat o hotărâre judecătorească, apar ca fiind contradictorii, ceea ce ar conduce la imposibilitatea producerii efectelor concrete ale strămutării.

Prin urmare, în mod corect Tribunalul Mehedinţi a trimis cauza Judecătoriei Caransebeș pentru a fi judecată și, în consecinţă, în baza art. 43 C. proc. pen., s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe.