Criminal statute of limitations: non-interruption by preliminary questioning of uncharged offenders
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the complainants' appeal, upholding the appellate court's decision to maintain the prosecutor's resolution not to initiate criminal proceedings due to the expiration of the statute of limitations. The dispute concerned a complaint against a notary and another individual for intellectual forgery and abuse of office, where the lower courts found that the five-year limitation period under the Penal Code had lapsed because no statutory act interrupting the prescription period was performed. The court held that under Article 123(1) of the Penal Code, the course of the statute of limitations is interrupted only by acts that legally must be communicated to an accused or defendant; consequently, questioning the suspects as "offenders" during the preliminary investigative phase did not constitute such an interruption because they had not yet attained the status of formally charged accused.
Legislator headnote
AI generatedart. 123 alin. (1) C. pen, art. 222 C. proc. pen, art. 289 C. pen, art. 246 C. pen, art. 291 C. pen, art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen; Criminal statute of limitations: non-interruption by preliminary questioning of uncharged offenders: Conform art. 123 alin. (1) C. pen., cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe numai prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal. Ca atare, audierea făptuitorului în faza actelor premergătoare nu constituie un act care întrerupe cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, întrucât cel audiat nu a dobândit calitatea de învinuit.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. Condiţii
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării. Prescripţia
Indice alfabetic: Drept penal
- întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale
C. pen., art. 123
Conform art. 123 alin. (1) C. pen., cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe numai prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal. Ca atare, audierea făptuitorului în faza actelor premergătoare nu constituie un act care întrerupe cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, întrucât cel audiat nu a dobândit calitatea de învinuit.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2218 din 5 aprilie 2006
Prin sentinţa nr. 10 din 24 ianuarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel București, secţia I penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarii B.C. și B.L. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la 1 septembrie 2005, pe care a menţinut-o.
Instanţa a reţinut că, prin plângerea penală formulată conform art. 222 C. proc. pen., petiţionarii au solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public T.M. pentru săvârșirea infracţiunilor de fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen. și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută în art. 246 C. pen. și a lui A.C. pentru săvârșirea infracţiunii de uz de fals prevăzută în art. 291 C. pen. și a instigării la săvârșirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută în art. 25 raportat la art. 289 din același cod. Întrucât faptele s-au săvârșit la 12 aprilie 2000, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 121 și art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. privind prescripţia răspunderii penale, deoarece s-a împlinit termenul de prescripţie prevăzut de lege, așa încât s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de T.M. și A.C., în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. Împotriva acestei soluţii, petiţionarii au formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, respinsă prin rezoluţia nr. 2773/II-2/2005.
Curtea de Apel București a apreciat că soluţiile pronunţate sunt legale și temeinice, întrucât în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege - de la 6 luni la 5 ani închisoare - s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale prevăzut în art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., care este de 5 ani când legea prevede pentru infracţiunea săvârșită pedeapsa mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, cu consecinţa neînceperii urmăririi penale.
De asemenea, în cauză nu s-a efectuat nici un act care, potrivit legii, să fie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal, intimaţii din prezenta cauză fiind audiaţi la parchet în calitate de făptuitori, în faza actelor premergătoare.
Recursul declarat de petiţionari, prin care s-a susţinut, între altele, că prin audierea făptuitorilor s-a întrerupt cursul prescripţiei, este nefondat.
Instanţa de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale a făptuitorilor, împlinindu-se termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut în art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.
Susţinerile petiţionarilor în sensul că, prin audierea făptuitorilor, s-a întrerupt cursul prescripţiei, nu sunt fondate, în raport cu dispoziţiile art. 123 alin. (1) C. pen., potrivit cărora cursul prescripţiei prevăzute în art. 122 se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfășurarea procesului penal.
Cum împotriva făptuitorilor din prezenta cauză nu s-a început urmărirea penală, pentru a dobândi astfel calitatea de învinuiţi, în mod corect s-a apreciat de către procuror și de către instanţa de fond că nu s-a întrerupt cursul prescripţiei.
În consecinţă, recursul declarat de petiţionari a fost respins.