Bail eligibility threshold: statutory maximum penalty excludes sentencing reductions and mitigating circumstances

Liberare provizorie pe cauţiune. Condiţii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Măsurile preventive și alte măsuri procesuale. Măsurile preventive. Liberarea provizorie pe cauţiune

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- liberare provizorie pe cauţiune

C. proc. pen., art. 1602 alin. (1), art. 1604 alin. (1)

Potrivit dispoziţiilor art. 1604 alin. (1) raportat la art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda, între altele, în cazul săvârșirii infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 12 ani. Prin pedeapsă prevăzută de lege, în sensul acestor dispoziţii, se înţelege pedeapsa stabilită în partea specială a Codului penal sau în legi speciale pentru infracţiunea săvârșită, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei, cum este cea prevăzută în art. 16 din Legea nr. 143/2000, sau a reducerii pedepsei ca efect al circumstanţelor atenuante.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 2134 din 31 martie 2006

Prin încheierea din 2 martie 2006, Curtea de Apel București, având pe rol soluţionarea apelurilor formulate de C.C., L.G. și G.M. împotriva sentinţei penale nr. 1323 din 20 octombrie 2005 pronunţată de Tribunalul București, în temeiul art. 1608 alin. (3) C. proc. pen., a respins cererea de liberare provizorie pe cauţiune a inculpatului C.C.

Recursul declarat de inculpat împotriva acestei încheieri nu este fondat.

Potrivit art. 1604 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecăţii, la cerere, când s-a depus cauţiunea și sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 1602 alin. (1) și (2) din același cod.

Condiţiile prevăzute în art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. se referă, între altele, la limita pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârșită, ce nu depășește 12 ani. Din interpretarea art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că prin referirea la limita de pedeapsă legiuitorul a avut în vedere pericolul social pe care legea, în abstract, îl stabilește prin fixarea acestei limite.

În cauză, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanţă pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de la 10 la 20 ani.

Este adevărat că prima instanţă a reţinut în favoarea inculpatului prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu privire la înjumătăţirea limitelor de pedeapsă, precum și împrejurări atenuante ale răspunderii prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Acestea fac parte, însă, fie din criteriile generale ale individualizării pedepsei prevăzute în art. 72 C. pen., fie constituie - în cazul art. 16 din Legea nr. 143/2000 - un caz special care se referă tot la individualizarea pedepsei, ce va fi avut în vedere la stabilirea și aplicarea pedepsei de către judecător în procesul deliberării.

Chestiunea individualizării pedepsei este una judiciară, care trebuie rezolvată de instanţă în legătură cu chestiunile de fapt concrete ce au în vedere împrejurări diferite de la caz la caz, funcţie de probele administrate, și care se soluţionează definitiv abia odată cu stabilirea și aplicarea definitivă a pedepsei.

Chestiunea condiţiei referitoare la limita pedepsei care face aplicabil art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. este una legală care nu este susceptibilă de altă interpretare decât cea literală, gramaticală.

Prin urmare, recursul inculpatului a fost respins.