Recurs împotriva respingerii cererii de revizuire ca nefondat, menținând inadmisibilitatea revizuirii hotărârii din art. 2781 C. proc. pen.

Revizuire. Hotărâre pronunţată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Revizuirea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- revizuire

- hotărâre pronunţată în temeiul art. 2781 C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 2781, art. 393, art. 394

Cererea de revizuire a hotărârii pronunţate în temeiul art. 2781 C. proc. pen. este inadmisibilă, întrucât, în raport cu prevederile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, iar hotărârile pronunţate în procedura reglementată în dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. nu îndeplinesc această condiţie, neconţinând o rezolvare a fondului cauzei.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1943 din 27 martie 2006

Prin sentinţa penală nr. 42 din 17 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bacău, în baza art. 406 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 394 din același cod, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 13 din 22 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, formulată de petiţionara I.E.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bacău, petiţionara I.E. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 13 din 22 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, prin care i-a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale date de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și împotriva rezoluţiei din 1 martie 1999 a procurorului general al aceluiași parchet. Sentinţa penală nr. 13 din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bacău a rămas definitivă prin decizia penală nr. 5044 din 6 octombrie 2004 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, prin care a fost respins, ca tardiv introdus, recursul declarat de petiţionară.

Împotriva sentinţei penale nr. 42 din 17 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău, în termen legal, revizuienta-petiţionară I.E. a declarat recurs.

Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată următoarele:

Recursul declarat de revizuientă este nefondat.

În mod nelegal, prima instanţă a analizat cererea de revizuire formulată de petiţionară pe fondul cauzei, ea impunându-se a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât a vizat o hotărâre - sentinţa penală nr. 13 din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bacău - ce nu poate fi supusă revizuirii, deoarece a fost pronunţată în procedura reglementară de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., și nu în rezolvarea unei acţiuni penale.

Din economia dispoziţiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

Din aceleași dispoziţii rezultă, totodată, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnaţi pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situaţii, privitoare la eventuala nerespectare a unor condiţii formale de desfășurare a judecăţii sau a unor raţionamente jurisdicţionale pretins eronate, este exclusă, în raport cu dispoziţiile procesuale menţionate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Drept urmare, coroborarea acestor dispoziţii legale impune concluzia inadmisibilităţii controlului judiciar, cu consecinţa respingerii cererii pentru acest motiv, în situaţia exprimării de către partea interesată a simplei nemulţumiri cu privire la hotărârea a cărei retractare se cere sau a afirmării generice a nelegalităţii și netemeiniciei acesteia.

În cauză, revizuienta a formulat cererea solicitând revizuirea unei hotărâri ce nu îndeplinește condiţiile art. 393 C. proc. pen., cu referire, între altele, la faptul că aceasta trebuie să conţină o rezolvare a fondului cauzei, în sensul examinării existenţei faptei și vinovăţiei inculpatului, finalizată printr-o soluţie de condamnare, de achitare sau încetare a procesului penal, și fără a invoca sau a formula critici care să poată fi încadrate în vreunul din cazurile de retractare prevăzute în art. 394 din același cod.

Ca atare, hotărârea pronunţată în procedura reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., neconţinând o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că prin aceasta instanţa nu s-a pronunţat asupra raportului juridic de drept substanţial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acţiune penală și nepronunţând vreuna din soluţiile prevăzute în art. 345 alin. (1) din același cod - condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal - nu poate fi supusă revizuirii, nefăcând parte din categoria hotărârilor ce pot fi revizuite.

Întrucât respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de petiţionară i-ar crea acesteia o situaţie mai grea în propria cale de atac promovată, aducându-se astfel atingere principiului non reformatio in pejus înscris în art. 3858 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie nemaiputând casa hotărârea pronunţată în cauză, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat recursul declarat de revizuienta-petiţionară împotriva sentinţei penale nr. 42 din 17 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bacău.