Premeditation vs. Provocation: Exclusion of Statutory Mitigation in Attempted Qualified Homicide

Tentativă la infracţiunea de omor calificat. Premeditare. Circumstanţe atenuante legale. Provocare

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracţiuni contra persoanei. Infracţiune contra vieţii, integrităţii corporale și sănătăţii. Omuciderea. Omorul calificat

Indice alfabetic: Drept penal

- tentativă la infracţiunea de omor calificat

- premeditare

- provocare

C. pen., art. 20, art. 73 lit. b), art. 175 alin. (1) lit. a)

Există tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută în art. 20 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., privind omorul săvârșit cu premeditare, atunci când fapta a fost săvârșită în ziua următoare unui conflict, mobilul fiind răzbunarea, iar făptuitorul a plănuit agresiunea, s-a înarmat, a ascuns arma pentru a surprinde victima fără apărare și a agresat-o.

Luarea hotărârii de a agresa victima, sub imperiul dorinţei de răzbunare, nu are semnificaţia unei tulburări în sensul art. 73 alin. b) C. pen., deoarece starea de tulburare prevăzută în textul de lege menţionat este legată în timp de acţiunea victimei, iar premeditarea exclude, sub acest aspect, împrejurarea avută în vedere de lege pentru reţinerea provocării.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1730 din 17 martie 2006

Prin sentinţa penală nr. 543 din 16 noiembrie 2004 a Tribunalului Galaţi, inculpatul L.M. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. a) și i) C. pen.

Instanţa a reţinut că, în seara de 6 decembrie 2003, fraţii B.C. și B.I. au avut o altercaţie cu L.D., în cursul căreia primii doi au dezarmat pe ultimul de cuţitul pe care îl avea asupra lui. Cu privire la acest conflict, L.D. l-a încunoștinţat pe tatăl său, inculpatul L.M. care a hotărât să se răzbune pe cei doi fraţi.

În executarea acestei hotărâri, în seara de 7 decembrie 2003, inculpatul L.M. a ascuns în mâneca hainei o sabie artizanală de 35 cm și a plecat de acasă însoţit de fiul său pentru a-i căuta pe fraţii B.C. și B.I. În timp ce se deplasa pe stradă, inculpatul l-a văzut pe B.M., însoţit de fraţii săi B.C. și B.I., l-a împins pe B.C., a scos sabia din mâneca hainei și a lovit înspre capul părţii vătămate B.M. Partea vătămată a ridicat braţul stâng cu care a parat lovitura de sabie, după care a părăsit în grabă zona, iar ulterior a fost transportată la spital.

Raportul medico-legal a concluzionat că partea vătămată B.M. a prezentat o leziune de violenţă produsă cu corp tăietor (plagă tăiată antebraţ stâng cu secţiune de masă musculară, secţionarea arterelor și venelor radială și cubitală stângă și secţiunea nervului cubital), pentru vindecarea leziunii fiind necesare 4-5 luni de îngrijiri medicale. S-a mai concluzionat că plaga tăiată a antebraţului stâng a pus în primejdie viaţa victimei.

Prin decizia penală nr. 155 din 9 septembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi a respins apelul inculpatului.

Împotriva deciziei inculpatul a declarat recurs, solicitând, între altele, schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea împrejurării prevăzute în art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. referitoare la premeditare și prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute în art. 73 lit. b) din același cod.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Prima instanţă și cea de apel au făcut o analiză corectă a probelor și au reţinut o stare de fapt corespunzătoare acestora.

Din declaraţiile constante ale părţii vătămate ce se coroborează cu declaraţiile martorilor, rezultă că inculpatul L.M. a aplicat o lovitură de sabie îndreptată spre capul părţii vătămate și că aceasta s-a apărat cu braţul stâng, suferind leziuni traumatice grave care i-au pus viaţa în pericol și au necesitat 4-5 luni de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din raportul medico-legal.

Împrejurarea că inculpatul a premeditat fapta rezultă din modul în care a conceput-o și a realizat-o, fiind stabilit cu certitudine că mobilul faptei inculpatului l-a constituit răzbunarea, inculpatul dorind să dea satisfacţie fiului său care în seara anterioară săvârșirii faptei a avut un conflict cu fraţii părţii vătămate.

Pentru acesta, a doua zi a plănuit agresiunea, s-a înarmat cu o sabie, a ascuns sabia în mâneca hainei pentru a surprinde victima fără apărare, ceea ce s-a și întâmplat. Toate aceste elemente de fapt conduc la concluzia că instanţele au făcut o corectă încadrare juridică reţinând și împrejurarea prevăzută în art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. referitoare la premeditare.

Nici critica referitoare la faptul că instanţele nu au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă legală a provocării prevăzută în art. 73 lit. b) C. pen. nu este fondată.

Nu poate dobândi semnificaţia unei tulburări în sensul art. 73 lit. b) C. pen. faptul că inculpatul a luat hotărârea de a agresa victima sub imperiul dorinţei de răzbunare.

Starea de tulburare prevăzută în textul de lege menţionat reprezintă o situaţie psihică emoţională care se manifestă într-un termen rezonabil, legată temporal de acţiunile victimei, în timp ce premeditarea este străină împrejurării avute în vedere de lege pentru reţinerea provocării.

În consecinţă, recursul inculpatului a fost respins.