Common ex officio counsel for co-defendants: No breach of right to defense absent conflicting interests
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal, upholding the lower court’s rejection of the appeal and confirming the original conviction for robbery, ruling that the defendant prevailed only in the procedural aspect regarding the sufficiency of his representation. The dispute centered on whether the designation of a single public defender for the defendant and his co-accused during the appeal phase violated his right to defense, given allegations of conflicting interests, although the defendant had admitted guilt and sought only a reduction of the sentence. The Court held that under the Code of Criminal Procedure, specifically provisions regarding legal assistance and procedural acts, the use of a common defender does not constitute a breach of the right to defense if the lawyer filed distinct appeal motions for each defendant and no actual conflict of interest was demonstrated, particularly where the defendant’s own request for a lighter sentence aligned with the lawyer's advocacy.
Legislator headnote
AI generatedCommon ex officio counsel for co-defendants: No breach of right to defense absent conflicting interests: Prin sentinţa penală nr. 206 din 4 octombrie 2005, Tribunalul Buzău a condamnat, între alţii, pe inculpatul Z.F. pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și e) C. pen.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Săvârșirea faptei în participaţie. Desemnarea din oficiu a aceluiași apărător pentru toţi inculpaţii
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Acte procesuale și procedurale comune. Asistenţa juridică și reprezentarea
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- asistenţă juridică
- apărător desemnat din oficiu
C. proc. pen., art. 6, art. 171
Desemnarea de către instanţa de apel a aceluiași apărător din oficiu, atât pentru recurentul inculpat, cât și pentru ceilalţi inculpaţi împreună cu care a săvârșit infracţiunea, nu constituie o încălcare a dreptului la apărare, dacă apărătorul a susţinut pentru fiecare inculpat motive de apel distincte din care nu rezultă că între aceștia există interese contrare, iar pentru recurentul inculpat, care a recunoscut săvârșirea faptei, a solicitat reducerea pedepsei, conform apelului declarat de acesta.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1561 din 10 martie 2006
Prin sentinţa penală nr. 206 din 4 octombrie 2005, Tribunalul Buzău a condamnat, între alţii, pe inculpatul Z.F. pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) și e) C. pen.
Instanţa a reţinut că, în seara zilei de 11 ianuarie 2005, inculpatul Z.F., după o înţelegere prealabilă cu alţi doi inculpaţi, a lovit cu pumnii și picioarele partea vătămată R.L. până când aceasta a căzut și apoi i-a sustras verigheta și ceasul de mână. Ulterior, și ceilalţi doi inculpaţi au lovit cu picioarele partea vătămată aflată la pământ, sustrăgându-i din buzunare portofelul și suma de 300.000 de lei. În urma agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 90-110 zile de îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 444 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins apelurile inculpaţilor.
Recursul declarat de inculpatul Z.F., în sensul că în apel nu i s-a respectat dreptul la apărare, fiind asistat de același avocat desemnat din oficiu și pentru ceilalţi doi inculpaţi cu care avea interese contrare, este nefondat.
Examinând practicaua deciziei atacate se constată că apelanţii inculpaţi au fost apăraţi de același avocat desemnat din oficiu, care, însă, a susţinut pentru fiecare inculpat motive de apel distincte, motive ce nu sunt de natură a dovedi că între inculpatul Z.F. și ceilalţi doi inculpaţi există interese contrare.
Astfel, inculpatul Z.F. a recunoscut săvârșirea faptei, iar apărătorul a solicitat în faţa instanţei de apel reducerea pedepsei, așa cum a cerut și inculpatul în apelul declarat. Împrejurarea că inculpatul a susţinut că fapta sa nu ar constitui infracţiune, nu este de natură a demonstra necesitatea apărării sale de către un alt avocat decât acela desemnat pentru toţi inculpaţii.
În condiţiile în care inculpatul Z.F. a recunoscut fapta, martorii oculari au confirmat participarea acestuia la săvârșirea tâlhăriei, iar apărătorul a solicitat reducerea pedepsei, conform apelului declarat de inculpat, nu se poate vorbi despre o încălcare a dreptului la apărare.
În consecinţă, recursul inculpatului a fost respins.