Admissibility of appeal by counsel for deceased defendant under Articles 362 and 3852 of Code of Criminal Procedure

Recurs declarat de apărătorul inculpatului decedat. Admisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile de atac ordinare. Recursul

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs declarat de apărătorul inculpatului decedat

- admisibilitate

C. proc. pen., art. 362, art. 3852

Recursul declarat de apărătorul inculpatului decedat este admisibil, întrucât în acest caz apărătorul exercită calea de atac, potrivit art. 3852 raportat la art. 362 alin. (2) C. proc. pen., în calitate de apărător, pentru inculpatul decedat, iar nu ca reprezentant al acestuia.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1257 din 27 februarie 2006

Prin sentinţa penală nr. 235 din 21 martie 2002, pronunţată de Tribunalul București, secţia a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului S.H. pentru săvârșirea infracţiunii prevăzute în art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel peste termen prin avocatul său C.C., angajat de A.T., asociatul inculpatului.

Prin decizia nr. 957 din 14 martie 2004, Curtea de Apel București, secţia I penală, a respins apelul ca fiind declarat de o persoană fără calitate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, pentru inculpatul S.H., apărătorul C.C., susţinând că în mod greșit au fost aplicate dispoziţiile legale, caz de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., și a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.

Prin decizia penală nr. 3243 din 24 mai 2005, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul declarat de inculpatul S.H., a casat decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Totodată, s-a decis că instanţa de apel urmează să aibă în vedere nota verbală a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Italiene prin care s-a comunicat decesul inculpatului, situaţie faţă de care se vor face demersuri pentru obţinerea certificatului de deces, spre a se pronunţa o soluţie legală în cauză.

În apel după casarea cu trimitere spre rejudecare dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel București, secţia I penală, sub nr. 2222/2005. Instanţa de apel, respectând dispoziţiile instanţei supreme, a făcut demersurile legale, astfel că la 26 septembrie 2005 autorităţile italiene au transmis copia certificatului de deces privind pe inculpatul S.H., din certificatul respectiv rezultând că S.H. a decedat la 31 ianuarie 2005.

La rejudecarea apelului, inculpatul apelant a fost reprezentat de avocatul C.C. În susţinerea apelului, apărătorul inculpatului a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 C. proc. pen., chiar dacă apelantul a decedat, procesul penal poate continua, criticând hotărârea instanţei de fond și solicitând achitarea inculpatului.

În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei și, pe fond, încetarea procesului penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

Prin decizia nr. 824 din 26 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secţia I penală, a admis apelul declarat împotriva sentinţei nr. 235 din 21 martie 2002 a Tribunalului București, secţia a II-a penală, pe care a desfiinţat-o. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută în art. 4 din Legea nr. 143/2000 privind pe inculpatul Ș.H., ca urmare a decesului acestuia.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs, pentru inculpatul decedat, apărătorul ales C.C.

La termenul din 27 februarie 2006, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, din oficiu, a pus în discuţie excepţia admisibilităţii recursului declarat de apărătorul inculpatului decedat.

Examinând cauza din perspectiva excepţiei ridicate, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că în cadrul obligaţiilor decurgând din împuternicirea avocaţială se include aceea de a declara calea de atac deschisă părţii pe care o asistă. În acest caz, avocatul acţionează ca apărător al părţii la instanţa de apel, iar recursul poate fi declarat în această calitate, și nu ca reprezentant al părţii, în temeiul dispoziţiilor legale care prevăd că apărătorul poate declara recurs pentru titularul dreptului de recurs.

Așa fiind, recursul declarat de apărătorul C.C. este admisibil.

Examinând în temeiul art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., ambele hotărâri Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a stabilit că recursul este nefondat.

Prin decizia penală atacată s-a dispus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetarea procesului penal, avându-se în vedere că inculpatul S.H. a decedat pe parcursul judecăţii.

Așa cum rezultă din dispoziţiile art. 3852 raportat la art. 362 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., împotriva deciziei de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara recurs numai în ce privește temeiurile încetării procesului penal.

Cum temeiul în care instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal este unul corect, se constată că decizia este temeinică și legală, neimpunându-se casarea acesteia.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de apărătorul C.C. pentru inculpatul S.H.