Exclusion of judicial mitigating circumstances for aggravated robbery due to victim vulnerability and moral coercion
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals filed by four minor defendants, thereby upholding the lower courts' convictions and sentences for aggravated robbery, which left the first-instance judgment in full force. The defendants challenged the sufficiency of their penalties, arguing for reduced sentences based on the absence of prior criminal records and partial restitution of the material damage inflicted on the victim. The Court held that the aggravating circumstances of the crime—committed at night in a public place against a minor victim using physical aggression and intense moral coercion—demonstrated such boldness that these factors precluded the recognition of judicial mitigating circumstances. Relying on the Romanian Penal Code, specifically Article 74 on judicial mitigating circumstances and Article 211 on aggravated robbery, the Court confirmed that the absence of prior convictions and partial repair of harm were insufficient to justify reducing the sentence below the special minimum limit, as adjusted for the defendants' minority status under Article 109.
Legislator headnote
AI generatedart. 109 C. pen; Exclusion of judicial mitigating circumstances for aggravated robbery due to victim vulnerability and moral coercion: Prin sentinţa penală nr. 564 din 11 octombrie 2005, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul minor S.R. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., iar pe inculpaţii minori V.A., A.V. și P.I. la câte 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracţiuni.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Individualizarea pedepselor. Circumstanţe atenuante judiciare
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor. Circumstanţele atenuante
Indice alfabetic: Drept penal
- individualizarea pedepselor
- circumstanţe atenuante judiciare
C. pen., art. 74, art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c)
și alin. (21) lit. a)
Dacă infracţiunea de tâlhărie a fost săvârșită asupra unui minor, într-un loc public și în timpul nopţii, prin agresiuni fizice și constrângere morală, persistenţa în obţinerea de bani și bunuri de la victimă reflectând temeritatea inculpaţilor, împrejurarea că aceștia nu au fost anterior condamnaţi și că prejudiciul material a fost parţial reparat nu justifică reţinerea circumstanţelor atenuante.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 1015 din 16 februarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 564 din 11 octombrie 2005, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul minor S.R. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută în art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., iar pe inculpaţii minori V.A., A.V. și P.I. la câte 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea aceleiași infracţiuni.
Instanţa a reţinut că, la 4 mai 2005, în jurul orelor 22.00, în timp ce partea vătămată L.F. se afla într-o staţie de autobuz, inculpaţii au înconjurat-o, iar inculpatul S.R. i-a cerut suma de 10.000 de lei. Fugind către autobuz, partea vătămată a fost ajunsă din urmă de către cei 4 inculpaţi, prinsă de haine și împiedicată să urce în autobuz. După plecarea autobuzului, inculpaţii au dus partea vătămată în spatele unui magazin din apropiere, au ţinut-o de haine și de mâini și i-au luat din buzunarele hainelor suma de 50.000 de lei și telefonul mobil în valoare de 2.300.000 de lei. Pentru a-i înapoia telefonul, inculpaţii i-au cerut părţii vătămate pantofii și suma de 300.000 de lei, însă partea vătămată, profitând de neatenţia inculpaţilor, a fugit. Ulterior, unul dintre inculpaţi a dat telefonul mobil martorului K.M., cerându-i să-l predea poliţiei.
Prin decizia penală nr. 239 din 15 noiembrie 2005, Curtea de Apel Cluj a respins apelurile inculpaţilor.
Recursurile declarate de inculpaţi, prin care au solicitat, între altele, reducerea pedepselor aplicate de prima instanţă, sunt nefondate.
Infracţiunea de tâlhărie, în varianta agravată pentru care au fost condamnaţi inculpaţii, se pedepsește cu închisoare de la 7 la 20 de ani.
Având în vedere starea de minoritate a inculpaţilor la data săvârșirii infracţiunii, potrivit art. 109 C. pen., limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, în cauză limitele astfel reduse fiind de la 3 ani și 6 luni la 10 ani închisoare.
Prima instanţă a aplicat inculpatului S.R. o pedeapsă de 4 ani închisoare, cu 6 luni peste minimul special de 3 ani și 6 luni, reţinând contribuţia mai importantă a acestuia la săvârșire infracţiunii, iar celorlalţi inculpaţi le-a aplicat câte o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, egală cu minimul special al pedepsei reduse conform art. 109 C. pen.
Reducerea pedepsei sub aceste limite ar fi fost posibilă numai prin reţinerea în favoarea inculpaţilor a unor circumstanţe atenuante. Or, instanţele nu au constatat împrejurări care să justifice reţinerea acestora ca circumstanţe atenuante.
Modul concret în care au conceput și au săvârșit infracţiunea, persistenţa în obţinerea de bani și bunuri de la partea vătămată, minor în vârstă de 17 ani, reflectă temeritatea celor 4 inculpaţi, agresarea fizică, dar mai ales intensitatea constrângerii morale exercitate asupra victimei nejustificând, cum în mod corect au constatat instanţele, reţinerea circumstanţelor atenuante.
Simpla împrejurare că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale și că prejudiciul material a fost parţial reparat nu justifică o soluţie contrară celor dispuse de instanţe.
În consecinţă, recursurile inculpaţilor au fost respinse.