Right to silence during trial hearing: failure to reissue warning not a nullity if previously advised and counsel present

Ascultarea inculpatului. Dreptul de a nu face declaraţii

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Judecata în primă instanţă

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- ascultarea inculpatului

- dreptul de a nu face declaraţii

C. proc. pen., art. 70 alin. (2),

art. 197 alin. (1), art. 323

1. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul are dreptul de a nu face nici o declaraţie, chiar dacă acest drept, înscris în art. 70 alin. (2) C. proc. pen. în cazul ascultării învinuitului sau inculpatului în cursul urmăririi penale, nu este prevăzut expres și în art. 323 din același cod referitor la ascultarea inculpatului în cursul cercetării judecătorești, întrucât dreptul inculpatului de a nu face nici o declaraţie în cursul cercetării judecătorești constituie, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, una dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil prevăzut în art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăţilor fundamentale.

2. Nerespectarea dispoziţiilor privind dreptul învinuitului sau al inculpatului de a nu face nici o declaraţie este prevăzută sub sancţiunea nulităţii relative, potrivit art. 197 alin. (1) C. proc. pen. Această sancţiune nu este incidentă atunci când, în cursul urmăririi penale, învinuitului sau inculpatului i s-a adus la cunoștinţă dreptul de a nu face nici o declaraţie, acesta consimţind cu privire la ascultare sa în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, iar în cursul cercetării judecătorești, instanţa a procedat la ascultare, în prezenţa apărătorului ales, inculpatul menţinându-și atitudinea procesuală iniţială.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 828 din 8 februarie 2006

Prin sentinţa penală nr. 144 din 18 mai 2005, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul U.M. pentru săvârșirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută în art. 183 C. pen.

Instanţa a reţinut că, la 30 iulie 2004, inculpatul și partea vătămată I.D., ambii aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice, s-au întâlnit într-un magazin. În urma unor discuţii, la ieșirea din magazin, partea vătămată a fost atacată de inculpat și lovită de acesta cu pumnul în maxilar și cu piciorul în abdomen.

Loviturile aplicate au dezechilibrat partea vătămată care a căzut pe spate și s-a izbit cu capul de planul dur al străzii suferind o fractură de boltă și bază craniană occipito-parieto-temporală dreaptă cu contuzii, hematoame și hemoragie subrahnoidiană, leziune traumatică gravă în urma căreia a intrat în comă, decedând la 4 august 2004.

Autopsia efectuată victimei a concluzionat că moartea acesteia a fost de natură violentă, în legătură cauzală directă cu agresiunea exercitată asupra sa de către inculpat.

Prin decizia penală nr. 335 din 17 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul inculpatului cu privire la omisiunea deducerii din pedeapsă a timpului reţinerii.

Recursul declarat de inculpat prin care a invocat, între altele, nulitatea absolută a hotărârii pronunţate de prima instanţă, întrucât după citirea actului de sesizare prima instanţă a procedat la ascultarea sa fără a-i aduce la cunoștinţă dreptul de a nu face nici o declaraţie și a-i atrage totodată atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa, fiind încălcate dispoziţiile art. 70 alin. (2) și art. 323 C. proc. pen., este nefondat.

Modul de audiere a învinuitului sau inculpatului este reglementat în art. 69 - 74 C. proc. pen., iar dispoziţiile art. 323 - 325 din același cod cuprind unele derogări de la regulile generale, incidente numai în legătură cu audierea în cursul judecăţii.

Potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen., înainte de ascultarea propriu-zisă, organele judiciare sunt obligate să aducă la cunoștinţa învinuitului sau inculpatului: fapta care formează obiectul cauzei, dreptul de a avea un apărător și dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i, totodată, atenţia că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa - reglementări introduse prin Legea nr. 281/2003 ca o consecinţă firească a intenţiei de armonizare a legislaţiei interne cu principiile general recunoscute ale unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat mai multe hotărâri prin care a făcut aplicarea acestui principiu al dreptului acuzatului de a nu se autoincrimina, garanţie a unui proces echitabil - cauza Allan versus Regatul Unit, cauza Lundeval versus Suedia. În aceasta din urmă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, statuând cu privire la o „audiere publică” implicând dreptul la o „audiere orală”, a arătat că este posibil să nu se organizeze o audiere, dacă partea renunţă în mod neechivoc la dreptul său și nu există nici o chestiune de interes public făcând necesară o audiere.

Coroborând aceste hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului cu prevederile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., care permit inculpatului să refuze să dea declaraţii, se reţine că exercitarea dreptului la o audiere publică este lăsată la libera apreciere a acuzatului, acesta fiind singurul care poate decide dacă va exercita sau nu acest drept, respectiv dacă va da sau nu declaraţii - încălcarea acestui drept atrăgând incidenţa art. 197 alin. (1) și art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că în faza urmăririi penale au fost respectate obligaţiile prevăzute în art. 70 alin. (2) C. proc. pen., iar inculpatul a consimţit la audiere, inclusiv să-și scrie personal declaraţia în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu.

La cercetarea judecătorească instanţa a procedat la ascultarea inculpatului, aflat în stare de libertate, în prezenţa apărătorului ales, fiind menţinută atitudinea procesuală iniţială.

În consecinţă, pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 70 alin. (2) și art. 323 C. proc. pen. invocată de inculpat nefiind dovedită în cauză, recursul acestuia a fost respins.