Preventive Detention Ruling Not Final Criminal Judgment; Annulment Appeal Inadmissible

Contestaţie în anulare. Decizie pronunţată în recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestaţia în anulare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- contestaţie în anulare

- decizie pronunţată în recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive

C. proc. pen., art. 386 lit. a)

Contestaţia în anulare împotriva deciziei de respingere a recursului declarat contra încheierii prin care s-a dispus menţinerea arestării preventive, formulată în temeiul art. 386 lit. a) C. proc. pen., este inadmisibilă, întrucât pe calea contestaţiei în anulare poate fi desfiinţată numai o hotărâre penală definitivă prin care a fost soluţionat fondul cauzei.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 388 din 23 ianuarie 2006

Prin cererea înregistrată sub nr. 4653 din 29 iulie 2005 la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, inculpatul C.N. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei penale nr. 3956 din 27 iunie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.

În motivarea contestaţiei în anulare, inculpatul a arătat că la 30 mai 2005 Curtea de Apel București, secţia I penală, prin încheierea pronunţată la această dată, a dispus menţinerea stării sale de arest.

În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, la instanţa competentă, și anume Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.

La Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a fost fixat termen pentru judecata recursului la 27 iunie 2005. La această dată, instanţa a soluţionat recursul, în sensul respingerii acestuia, prin decizia penală nr. 3956 din 27 iunie 2004.

Întrucât judecata recursului a avut loc în lipsa sa, ca urmare a necitării și neaducerii de la locul de deţinere, inculpatul a solicitat să se constate că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 386 lit. a) și urm. C. proc. pen., în temeiul cărora a cerut să se desfiinţeze decizia atacată și să se procedeze la rejudecarea recursului cu respectarea dispoziţiilor legale încălcate.

Contestaţia în anulare formulată de inculpat este inadmisibilă.

Potrivit art. 386 C. proc. pen., contestaţia în anulare se poate face împotriva hotărârilor penale definitive, în cazurile expres prevăzute, între care și cel invocat de inculpat, și anume când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

Textul de lege citat impune, pentru a se putea exercita o asemenea cale de atac, să fie vorba despre o hotărâre judecătorească definitivă, care să fie susceptibilă de executare, respectiv să se fi pronunţat o soluţie ce privește fondul cauzei.

Sub acest aspect, hotărârea judecătorească atacată cu contestaţie în anulare de către inculpat, deși definitivă, nu întrunește cerinţa de a fi soluţionat fondul unei cauze, ci se referă la o activitate cu caracter incidental ivită în timpul judecăţii, și anume menţinerea ori revocarea unei măsuri, în speţă a arestării preventive.

Neîndeplinind cerinţele prevăzute în Codul de procedură penală cu privire la caracterul definitiv, o astfel de hotărâre este relativă, deoarece ulterior, în timpul judecăţii, până la pronunţarea unei hotărâri definitive, aspectele legale de măsurile preventive se pot schimba în sensul că se poate constata că menţinerea acestora nu se mai impune, fără însă a se putea invoca existenţa autorităţii de lucru judecat, ca în cazul hotărârilor definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei.

În consecinţă, hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a judecat un recurs ce privește o măsură preventivă nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea unei căi de atac extraordinare, iar în cazul în care aceasta a fost uzitată soluţia ce se impune este respingerea ei ca inadmisibilă.

Ca atare, contestaţia în anulare a fost respinsă ca inadmisibilă.