Criminal review for perjury and investigator negligence: conviction quashed and case remanded due to statute of limitations
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the defendant's appeal, quashing the lower courts' decisions that had rejected his petition for review, and remanded the case to the first instance for re-examination. The dispute concerned a request to review a final criminal conviction for murder based on two grounds: perjury committed by witnesses and negligence in service by a police investigator, where the prosecutor had previously declined to initiate criminal proceedings due to the statute of limitations having expired. The Supreme Court ruled that because the prosecution could not provide a judicial or prosecutorial decision confirming these specific offenses due to prescription, the trial court was obligated to investigate and establish the existence of these review grounds directly within the review procedure itself, rejecting the lower courts' finding that the arguments were known during the original trial.
Legislator headnote
AI generatedart. 174 C. pen, art. 260 C. pen, art. 395 alin. (2) C. proc. pen; Criminal review for perjury and investigator negligence: conviction quashed and case remanded due to statute of limitations: Situaţiile care constituie cazuri de revizuire potrivit art. 394 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen., cum sunt săvârșirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martorii audiaţi în cauza a cărei revizuire se cere și a celei de neglijenţă în serviciu de către persoana care a efectuate cercetarea penală, dacă nu pot fi dovedite prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, se constată în procedura de revizuire. Situaţiile menţionate constituie cazuri de revizuire, atunci când nu au fost cunoscute de instanţa de judecată la soluţionarea cauzei a cărei revizuire se cere, nefiind invocate cu ocazia soluţionării acesteia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Revizuire. Art. 394 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen. Dovedirea cazului de revizuire
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Căile extraordinare de atac. Revizuirea
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- revizuire
- art. 394 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen.
- dovedirea cazului de revizuire
C. proc. pen., art. 394 alin. (1) lit. b) și lit. d),
art. 395 alin. (2)
Situaţiile care constituie cazuri de revizuire potrivit art. 394 alin. (1) lit. b) și d) C. proc. pen., cum sunt săvârșirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martorii audiaţi în cauza a cărei revizuire se cere și a celei de neglijenţă în serviciu de către persoana care a efectuate cercetarea penală, dacă nu pot fi dovedite prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale, se constată în procedura de revizuire. Situaţiile menţionate constituie cazuri de revizuire, atunci când nu au fost cunoscute de instanţa de judecată la soluţionarea cauzei a cărei revizuire se cere, nefiind invocate cu ocazia soluţionării acesteia.
I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 128 din 11 ianuarie 2006
Prin sentinţa penală nr. 29 din 9 februarie 2005, Tribunalul Militar Teritorial București a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul O.I. împotriva sentinţei penale nr. 33 din 6 martie 1997 a aceleiași instanţe, rămasă definitivă prin decizia nr. 1475 din 20 aprilie 1999 a Secţiei penale a Curţii Supreme de Justiţie, prin care O.I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracţiunii de omor prevăzută în art. 174 C. pen.
Prin decizia penală nr. 26 din 15 iunie 2005, Curtea Militară de Apel a respins apelul condamnatului.
Recursul declarat de condamnat este fondat.
În cererea formulată, condamnatul a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 33 din 6 martie 1997 a Tribunalului Militar Teritorial București, rămasă definitivă prin decizia nr. 1475 din 20 aprilie 1999 a Secţiei penale a Curţii Supreme de Justiţie, cu motivarea că aceste hotărâri s-au bazat pe declaraţiile mincinoase ale martorilor audiaţi în cauză, iar organele de cercetare penală nu au respectat dispoziţiile procedurale cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului. Revizuientul a atașat cererii plângerea penală îndreptată împotriva martorilor N.O., V.M., S.L., H.C., B.A. și V.V. pentru săvârșirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută în art. 260 C. pen. și împotriva lucrătorului de poliţie S.C. pentru săvârșirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu prevăzută în art. 249 din același cod, precum și copia adresei Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, prin care i s-a comunicat petentului că s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale, întrucât s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Constatarea primei instanţe și a instanţei de apel, în sensul că motivele de revizuire au fost cunoscute în timpul judecăţii, nefiind descoperite ulterior acesteia și că au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei a cărei revizuire se cere nu este reală, întrucât cu ocazia soluţionării cauzei nu s-a invocat în mod expres faptul că martorii audiaţi în cauză au dat declaraţii mincinoase sau că un lucrător de poliţie care a efectuat acte de cercetare penală ar fi comis infracţiunea de neglijenţă în serviciu, astfel că instanţa investită cu judecarea cererii de revizuire trebuia să cerceteze aceste cazuri de revizuire în cadrul procedurii în faţa instanţei, conform art. 395 alin. (2) C. proc. pen., întrucât răspunderea penală pentru infracţiunile prevăzute în art. 249 și art. 260 C. pen. s-a prescris și, ca atare, procurorul nu s-a putut pronunţa pe fond asupra plângerilor penale formulate de petent.
În consecinţă, recursul a fost admis, sentinţa penală nr. 29 din 9 februarie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial București și decizia penală nr. 26 din 15 iunie 2005 a Curţii Militare de Apel au fost casate și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.