Scope of Judicial Review in Criminal Non-Prosecution Challenges: Mandate to Examine Underlying Decision, Not Superior Prosecutor’s Tardiness Ruling

Plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Plângere respinsă ca tardivă de conducătorul parchetului sau procurorul ierarhic superior

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Urmărirea penală. Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- plângere în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată

C. proc. pen., art. 2781

Judecătorul învestit cu soluţionarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe prevederile art. 2781 C. proc. pen., are obligaţia de a verifica rezoluţia sau ordonanţa atacată sub aspectul legalităţii și al temeiniciei - ca act prin care s-a adus în mod efectiv o vătămare unei persoanei - chiar dacă plângerea formulată conform art. 275-278 din același cod a fost respinsă ca tardivă de conducătorul parchetului sau de procurorul ierarhic superior, întrucât atât din conţinutul art. 2781 C. proc. pen., cât și din denumirea marginală a acestui articol rezultă că actul pe care judecătorul îl examinează este rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată, iar nu rezoluţia conducătorului parchetului ori a procurorului ierarhic superior prin care a fost respinsă plângerea introdusă conform art. 275-278 C. proc. pen.

Formularea „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278” conţinută în art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în care nu se face nicio distincţie între respingerea plângerii ca nefondată sau ca tardivă, are numai semnificaţia existenţei obligaţiei judecătorului de a verifica dacă etapa premergătoare în faţa conducătorului parchetului ori a procurorului ierarhic superior a fost parcursă, iar dacă se constată că această etapă a fost parcursă, judecătorul trebuie să supună examinării rezoluţia sau ordonanţa procurorului de netrimitere în judecată.

I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 5658 din 27 noiembrie 2007

Prin sentinţa nr. 81/P din 3 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, Secţia penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul Z.C. împotriva rezoluţiei din 18 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi dată în dosarul nr. 15/P/2005 și menţinută prin rezoluţia cu nr. 425/II/2/2007 din 19 aprilie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, fiind menţinute soluţiile privind neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.M.

Prima instanţă a reţinut că, la 1 februarie 2005, prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, petiţionarul Z.C. a solicitat, între altele, efectuarea de cercetări faţă de notarul public C.M. pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen.

Prin rezoluţia din 18 februarie 2005 dată în dosarul nr. 15/P/2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.M. pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută în art. 289 C. pen., întrucât din cercetări a rezultat că fapta nu există.

La 5 februarie 2007, petiţionarul Z.C. a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale din 18 februarie 2005, dată de parchet în dosarul nr. 15/P/2005, plângere pe care a adresat-o Curţii de Apel Galaţi, care, prin încheierea de ședinţă nr. 233 din 15 martie 2007, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea dosarului procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pentru soluţionarea plângerii, potrivit art. 278 C. proc. pen.

Prin rezoluţia cu nr. 425/II/2/2007 din 19 aprilie 2007, plângerea formulată de petiţionarul Z.C. a fost respinsă, ca tardivă, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Nemulţumit de cele două rezoluţii date de parchet, petiţionarul s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei competente să judece cauza, respectiv Curţii de Apel Galaţi, plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 825/44/2007.

În cursul soluţionării cauzei, primindu-se la dosar încheierea cu nr. 2853 din 8 august 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, prin care s-a admis cererea formulată de petiţionar pentru strămutarea cauzei la Curtea de Apel Oradea, la termenul de judecată din 3 septembrie 2007 plângerea a fost scoasă de pe rolul Curţii de Apel Galaţi și înaintată Curţii de Apel Oradea.

Fiind astfel învestită, această din urmă instanţă a respins, ca nefondată, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiţionarul Z.C., apreciind că, în mod corect, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins, conform art. 278 C. proc. pen., plângerea petiţionarului - împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale - ca fiind tardiv introdusă.

Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Oradea, a declarat recurs, în termen legal, petiţionarul Z.C.

Examinând sentinţa penală recurată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată următoarele:

Instituţia plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată a fost introdusă în Codul de procedură penală prin Legea nr. 281/2003, ca procedură de atacare în justiţie a soluţiei de neînceperea urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetarea urmăririi penale, respectiv pentru a da posibilitatea persoanei vătămate în interesele sale de a supune unui veritabil control jurisdicţional actele finale ale procurorului de netrimitere în judecată.

Conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.”

Din dispoziţia legală mai sus enunţată rezultă că petiţionarul nemulţumit de soluţia de netrimitere în judecată dată de procuror trebuie să parcurgă următoarele etape:

- mai întâi să se adreseze cu plângere conducătorului unităţi de parchet din care face parte procurorul care a dat soluţia de netrimitere în judecată;

- apoi, dacă plângerea i-a fost respinsă de către conducătorul unităţii de parchet, să se adreseze cu plângere instanţei de judecată.

Ca atare, admisibilitatea plângerii adresată instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., este condiţionată numai de respectarea fazelor procesuale reglementate de lege.

Această plângere adresată instanţei, având natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al soluţiei de neînceperea urmăririi penale, nu poate fi direct analizată pe fond, ci numai după ce s-a efectuat un prim control al rezoluţiei procurorului, de către prim-procurorul parchetului din care face parte procurorul ce a dat soluţia în cauză.

Așa cum rezultă atât din conţinutul instituţiei plângerii întemeiată pe prevederile art. 2781 C. proc. pen., cât și din denumirea marginală a textului de lege mai sus citat, actul pe care instanţa urmează să-l supună examinării - după ce a constatat că a fost parcursă etapa prevăzută în art. 278 C. proc. pen. - este actul de netrimitere în judecată emis de procuror, respectiv rezoluţia sau ordonanţa de clasare, de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, și nu rezoluţia procurorului ierarhic de respingere a plângerii făcută conform art. 278 C. proc. pen.

Procedura instituită prin dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. reprezintă numai o etapă obligatorie ce trebuie parcursă de petiţionar, înainte de a se adresa instanţei cu plângere împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată.

De altfel, din sintagma „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278” conţinută în alin. (1) al art. 2781 C. proc. pen. rezultă că legiuitorul, nefăcând nicio distincţie între modalităţile respingerii plângerii de către procurorul ierarhic - ca nefondată ori ca tardivă - a dorit să evidenţieze că ceea ce trebuie să verifice mai întâi instanţa, atunci când este învestită cu o plângere întemeiată pe prevederile art. 2781 C. proc. pen., este dacă persoana vătămată a parcurs etapa premergătoare la procurorul ierarhic.

Dacă se constată îndeplinită această obligaţie, instanţa trebuie apoi să supună examinării actul procurorului de netrimitere în judecată, acesta fiind actul vizat de legiuitor prin exerciţiul democratic al instituţiei plângerii prevăzute în art. 2781 C. proc. pen., și nu actul procurorului ierarhic.

Instituţia reglementată în dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. nu prevede atacarea la instanţă a rezoluţiilor sau ordonanţelor prin care procurorul ierarhic a rezolvat plângerile împotriva actelor de netrimitere în judecată, aceste acte fiind atacate și ele numai prin intermediul actelor împotriva cărora se poate face plângere și pe care legiuitorul a înţeles să le enumere explicit în alin. (1) al art. 2781 C. proc. pen., acestea fiind rezoluţia de neînceperea urmăririi penale sau ordonanţa ori, după caz, rezoluţia de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, deoarece acestea sunt actele prin care, în mod efectiv, s-au adus vătămări unei persoane.

Examinând sentinţa penală recurată, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie constată că, în mod greșit, prima instanţă a analizat - așa cum rezultă din motivarea hotărârii - numai rezoluţia procurorului general, respectiv legalitatea soluţiei date de acesta, de respingere ca tardivă a plângerii formulate de petiţionarul Z.C. împotriva rezoluţiei de neînceperea urmăririi penale.

Prima instanţă nu a supus verificării actul de netrimitere în judecată emis de procuror (rezoluţia de neînceperea urmăririi penale nr. 15/P din 18 februarie 2005), așa cum impun dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., ci actul prin care, pe cale administrativă, procurorul ierarhic superior a respins, ca tardivă, plângerea împotriva soluţiei de netrimitere în judecată.

Procedând în acest mod, prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., nerezolvând practic fondul cauzei, întrucât nu prin actul procurorului general s-a produs „vătămarea persoanei” la care se referă textul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., ci prin actul procurorului de netrimitere în judecată.

Faţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a admis recursul declarat de petiţionarul Z.C. împotriva sentinţei nr. 81/P din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, Secţia penală și pentru cauze cu minori, a casat sentinţa penală menţionată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanţă, menţinând actele procedurale îndeplinite în faţa instanţei până la 3 octombrie 2007.