Mandatory retrial after extradition for defendants convicted in absentia prior to investigation commencement

Rejudecare în caz de extrădare. Persoană judecată și condamnată în lipsă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri speciale. Asistența judiciară internațională. Rejudecarea în caz de extrădare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- rejudecare în caz de extrădare

C. proc. pen., art. 5221

Persoana condamnată care a lipsit pe întreaga durată a judecății - fiind plecată în străinătate chiar înainte de începerea urmăririi penale - beneficiază de prevederile art. 5221 C. proc. pen. referitoare la rejudecarea cauzei în caz de extrădare, constituind persoană judecată și condamnată în lipsă, în sensul acestor prevederi. Sub aspectul aplicării prevederilor art. 5221 C. proc. pen. în cazul persoanei judecate și condamnate în lipsă, împrejurarea că aceasta a avut cunoștință despre efectuarea unor acte premergătoare începerii urmăririi penale nu prezintă relevanță.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5424 din 13 noiembrie 2007

Prin sentința penală nr. 310 din 12 iunie 2007, Tribunalul Argeș a respins cererea de rejudecare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. 1037/2003 al acestei instanțe, cerere formulată de condamnatul S.I., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.

Prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 426/2003, Tribunalul Argeș a dispus condamnarea inculpatului S.l. la o pedeapsă rezultantă de 13 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Instanța a apreciat că, în conformitate cu art. 5221 C. proc. pen., nu este obligatorie rejudecarea cauzei, pentru că judecarea în lipsă a inculpatului s-a datorat propriei sale culpe, acesta plecând în Spania, de unde a fost extrădat, situație care echivalează cu o sustragere de la judecată.

Împotriva sentinței condamnatul a formulat apel, invocând motive de netemeinicie, dat fiind că în perioada în care s-a desfășurat cercetarea sa penală a fost plecat în Spania, plecarea lui în străinătate fiind anterioară începerii cercetărilor penale.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor apelantului, Curtea de Apel Craiova a apreciat că apelul este fondat pentru că, într-adevăr, conform art. 5221 C. proc. pen., rejudecarea cauzei după extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă nu este obligatorie, dar în cauză urmărirea penală a fost începută împotriva inculpatului la 27 februarie 2003, iar plecarea sa în Spania s-a realizat în luna septembrie 2002.

Așadar, în toate gradele de jurisdicție, citarea apelantului la adresa din țară s-a făcut prin afișare sau prin semnarea citației de alte persoane găsite la aceeași adresă, apelantul neavând posibilitatea să-și exprime punctul de vedere cu privire la actul de trimitere în judecată și la faptele reținute în sarcina sa, cu atât mai mult cu cât în prezentul apel inculpatul a negat săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și, ulterior, condamnat.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Craiova a apreciat că se impune rejudecarea cauzei de către prima instanță, în prezența apelantului, astfel că, prin decizia penală nr. 94/A din 14 septembrie 2007, a admis apelul formulat, a desființat sentința și a trimis la Tribunalul Argeș pentru a fi rejudecată în fond cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 1037/2003, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 426/2003.

Împotriva deciziei a formulat recurs, între alții, procurorul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate, arătând că în cursul anului 2002 intimatul condamnat a fost audiat de mai multe ori în calitate de făptuitor și ulterior a părăsit țara, fără a mai putea fi identificat locul în care se afla, motiv pentru care urmărirea penală și judecata s-au efectuat în lipsa intimatului.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Potrivit art. 5221 C. proc. pen., în cazul în care față de o persoană judecată și condamnată în lipsă s-a derulat procedura de extrădare în România, această persoană va putea fi rejudecată, la cererea sa, de către instanța care a judecat cauza în primul grad de jurisdicție.

Același text de lege, în alin. (2), face trimitere la procedura de rejudecare înscrisă în art. 405 - 408 C. proc. pen., procedură care este valabilă pentru rejudecarea cauzelor după admiterea în principiu a cererilor de revizuire.

Aceste norme procedurale trimit la regulile de procedură privind judecata în primă instanță, înscrise în art. 345 - 353 și art. 373 C. proc. pen.

Din economia dispozițiilor legale amintite mai sus, rezultă că atunci când o persoană a fost extrădată după ce a fost judecată și condamnată în lipsă, se va trece la rejudecarea cauzei de către prima instanță, la cererea condamnatului.

Rejudecarea nu este o facultate a instanței, ci este un drept al persoanei judecate și condamnate în lipsă, exercitabil după derularea procedurii de extrădare. Dreptul persoanei extrădate de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restricționat numai în situația în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunțarea hotărârilor ori a avut cunoștință despre desfășurarea judecății. Numai în aceste cazuri se poate vorbi de o conduită procesuală culpabilă a persoanei extrădate, care nu poate fi invocată în susținerea cererii de rejudecare, conduită neprotejată de prevederile art. 34 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și Convenția pentru extrădare.

Nu interesează dacă persoana extrădată a cunoscut sau a participat la desfășurarea urmăririi penale și, cu atât mai mult, dacă avea cunoștință despre derularea unor acte premergătoare începerii urmăririi penale în cauza în care s-a pronunțat condamnarea sa definitivă, pentru că aceste împrejurări nu înlătură obligația instanțelor de judecată de a cita părțile și de a se asigura că acestea au cunoștință despre judecată.

În cauză, se constată că întreaga procedură judiciară, respectiv atât urmărirea penală, cât și judecata s-au desfășurat în absența inculpatului, acesta părăsind țara anterior începerii urmăririi penale, fiind apoi extrădat după rămânerea definitivă a condamnării. Citarea condamnatului pe durata judecății s-a efectuat la adresa din țară și s-a îndeplinit prin afișare sau prin semnarea citației de alte persoane găsite la aceeași adresă, împrejurări care nu oferă certitudinea că a avut cunoștință despre derularea procedurii în fața instanțelor. La data părăsirii României, față de persoana extrădată nu se începuse urmărirea penală, astfel că, în aprecierea conduitei sale procesuale, nu se poate face referire la neîndeplinirea obligației prevăzute în art. 177 alin. (3) C. proc. pen., privind comunicarea schimbării domiciliului.

Plecarea din țară pe timpul efectuării unor acte premergătoare nu poate fi interpretată ca sustragere de la judecată, atâta timp cât în această etapă nu poate fi vorba de raporturi juridice de drept procesual penal și, deci, nici de obligații procesuale, în funcție de care să se aprecieze asupra bunei sau relei credințe.

În această situație, în mod justificat instanța de apel a apreciat că se impune rejudecarea cauzei de către prima instanță și a procedat la desființarea sentinței, cu trimiterea cauzei la prima instanță pentru a se conforma dispozițiilor art. 5221, art. 405 - 408, respectiv art. 345 - 353 și art. 373 C. proc. pen.

Drept urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul procurorului ca nefondat.