European Arrest Warrant execution: obligation to request supplementary information on finality and execution of converted penalties

Mandat european de arestare. Informații suplimentare

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

- informații suplimentare

Legea nr. 302/2004, art. 94 alin. (2)

În cazul în care, din informațiile comunicate de statul membru emitent, nu rezultă cu certitudine dacă hotărârea - prin care pedeapsa privativă de libertate pronunțată pentru fapta ce motivează mandatul european de arestare a fost transformată într-o pedeapsă pecuniară - a rămas definitivă și dacă pedeapsa astfel transformată a fost executată, instanța nu poate respinge cererea de executare a mandatului european de arestare, ci are obligația de a solicita statului membru emitent, în temeiul art. 94 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, informații suplimentare, necesare pentru a permite luarea unei hotărâri privind predarea.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 4595 din 5 octombrie 2007

Prin sentința nr. 83/P din 19 septembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, Secția penală, fost respinsă cererea Procuraturii Curții de Apel din Atena, privind mandatul de arestare emis împotriva cetățeanului grec M.N., ca nefondată.

Instanța de fond a reținut, în esență, că la 6 februarie 2007 Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate a solicitat Curții de Apel Constanța ca, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Decizia Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, să dispună punerea în executare a mandatului european de arestare emis împotriva cetățeanului grec M.N., în baza hotărârilor judecătorești nr. 17179 din 12 februarie 1996, nr. 58686 din 21 mai 1996, nr. 38132 din 21 martie 1997, nr. 56908 din 25 mai 1998, nr. 14920 din 13 februarie 2001, nr. 2948 din 15 ianuarie 1999, nr. 58695 din 2 octombrie 1998, nr. 70210 din 25 noiembrie 1998 și nr. 4092 din 19 ianuarie 1999, prezența acestuia fiind solicitată pentru executarea pedepsei totale.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că mandatul european de arestare emis îndeplinește toate cerințele impuse de Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, precum și faptul că persoana solicitată a formulat cerere de anulare a tuturor pedepselor la care a fost condamnat, acestea fiind înlocuite cu o pedeapsă bănească.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 88 din Legea nr. 304/2004, instanța de fond a constatat că a intervenit o cauză care împiedică executarea.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, conform dispozițiilor art. 3856 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este fondat.

Astfel, în conformitate cu art. 1 al Deciziei Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 și art. 77 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, din documentele anexate dosarului cauzei, rezultă că autoritățile elene au transmis inițial Curții de Apel Constanța mandatul european de arestare nr. 5632 din 2 februarie 2007, pentru executarea a 9 pedepse cu închisoarea între 4 luni și 3 ani, aplicate prin hotărârile judecătorești pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță din Atena. Totodată, autoritățile elene au transmis autorităților statului roman un mandat european de arestare suplimentar, având același număr, emis la 27 martie 2007.

În urma corespondenței purtate între autoritățile celor două state, Procuratura Curții de Apel din Atena a depus la dosarul cauzei adresa din 16 august 2007, din care rezultă că hotărârile de condamnare la care se referă cele două mandate europene de arestare sunt valabile, persoana solicitată înaintând, prin avocatul său, o cerere de contopire a acestora, prin hotărârea nr. 74180 din 10 august 2000 fiind stabilită pedeapsa de 97 de luni. Persoana solicitată a depus cereri de anulare a pedepsei și de transformare a acesteia în bani, cerere aprobata de statul elen, care a dispus obligarea persoanei solicitate la plata sumei de 7.269, 41 Euro.

De asemenea, în cuprinsul adresei menționate, s-a arătat că, întrucât persoana solicitată nu a plătit suma de bani stabilită de statul elen, se solicită predarea acesteia în virtutea mandatelor europene de arestare.

Prin urmare, față de cele învederate, având în vedere și dispozițiile art. 94 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006 - care în alin. (2) stabilesc că dacă informațiile comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente pentru a permite luarea unei hotărâri privind predarea, informațiile suplimentare necesare vor fi solicitate de urgență și se va fixa un termen pentru primirea acestora - Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de fond avea obligația de a solicita relații referitoare la împrejurarea dacă hotărârea de anulare și de transformare a pedepsei închisori într-o pedeapsă pecuniară a rămas definitivă și dacă a fost sau nu executată, în sensul achitării sumei de bani datorate, precum și pentru clarificarea noțiunii de „anulare a hotărârii” conform legislației statului elen.

În lipsa acestor relații, instanța de fond nu putea constata că a intervenit o cauză care împiedică executarea pedepsei, cu atât mai mult cu cât, prin adresa comunicată de statul elen, se arată că pedeapsa, astfel cum a fost transformată, nu a fost executată, predarea fiind în continuare solicitată pentru executarea acesteia.

În consecință, în cauză fiind necesară solicitarea de informații suplimentare, recursul a fost admis, hotărârea atacată a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța.