Suspension of prison sentence for pregnancy: partial annulment and re-judgment to impose statutory obligations.

Amânarea executării pedepsei. Cazul prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Executarea hotărârilor penale. Alte dispoziții privind executarea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- amânarea executării pedepsei

- cazul prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

C. proc. pen., art. 329 alin. (3), art. 453 alin. (1) lit. b),

art. 4531 alin. (1) lit. a)-d)

1. Existența cazului de amânare a executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., referitor la starea de graviditate a condamnatei, se dovedește pe baza oricărui act medical emis de un organ de specialitate, nefiind necesară efectuarea unei expertize medico-legale, întrucât pentru constatarea cazului de amânare a executării pedepsei prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. mijlocul de probă nu este prestabilit de legiuitor, spre deosebire de cazul de amânare prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru constatarea căruia expertiza medico-legală este obligatorie.

2. În cazul în care dispune amânarea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață, instanța trebuie să menționeze în minută și în dispozitivul hotărârii obligațiile condamnatului prevăzute în art. 4531 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., omisiunea instanței de a menționa aceste obligații atrăgând casarea hotărârii sub acest aspect.

3. Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. (3) C. proc. pen., dacă în cursul cercetării judecătorești administrarea unei probe anterior admisă, cum este efectuarea expertizei medico-legale, apare ca inutilă, instanța, după ce ascultă procurorul și părțile, poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată. Încălcarea dispozițiilor art. 329 alin. (3) C. proc. pen., prin omisiunea instanței de a pune în discuția procurorului și a părților utilitatea probei anterior admisă, se sancționează cu nulitatea relativă, condiționată de existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 4258 din 14 septembrie 2007

Prin sentința nr. 82 din 20 aprilie 2007, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a admis cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnata C.N. și a dispus amânarea executării pedepsei până la încetarea cauzei care a determinat-o.

Instanța a reținut că C.N. s-a adresat instanței cu o cerere de amânare a executării pedepsei de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința nr. 76 din data de 30 iulie 2004 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

În motivarea cererii a susținut că în urma unui control medical s-a constatat că este însărcinată, astfel că se impune, conform art. 453 alin. (1) lit. b) și c) C. proc. pen., amânarea executării pedepsei până la încetarea cauzei care a produs-o.

Instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele impuse în art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., deoarece Spitalul Universitar de Urgență București a comunicat Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București că pacienta C.N. prezintă diagnosticul „sarcină 12 săptămâni în evoluție.”

Împotriva acestei hotărâri procurorul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că instanța de judecată a considerat necesară efectuarea unei expertize medico-legale pentru stabilirea stării de graviditate a condamnatei, sens în care la termenul de judecată din 20 februarie 2007 a dispus efectuarea acestei expertize de către Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București.

Instanța a pronunțat hotărârea atacată având în vedere buletinul ecografic eliberat de Spitalul Universitar de Urgență București, fără a pune în discuția părților și a reprezentantului Ministeriului Public renunțarea la administrarea probei deja încuviințată.

Al doilea motiv de recurs se referă la încălcarea dispozițiilor art. 4531 C. proc. pen., deoarece obligațiile instituite prin acest text de lege nu au caracter facultativ, iar instanța a omis a le menționa în minuta și dispozitivul hotărârii.

Examinând cauza, atât din punct de vedere al motivelor invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele considerente:

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2007, Curtea de Apel București, Secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, considerând că este necesară efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă condamnata este însărcinată, a dispus efectuarea acestei probe.

Instanța a amânat cauza la mai multe termene pentru lipsa raportului de expertiză medico-legală.

Deoarece Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, cu adresa nr. A1/2530/2007 din 16 aprilie 2007, a solicitat Spitalului Universitar de Urgență București efectuarea unui control de specialitate obstetrică-ginecologie, cu ecografie de sarcină, cu privire la condamnată, aceasta, în urma consultației medicale, a depus la dosar buletinul ecografic de sarcină eliberat de spitalul menționat.

Din înscrisul depus la dosar rezultă starea de graviditate a condamnatei.

Starea de graviditate se poate dovedi cu orice act medical (referat, certificat, buletin ecografic de sarcină) emis de un organ de specialitate, nefiind necesară efectuarea unei expertize medico-legale.

Această stare a condamnatei trebuie să existe atât la formularea cererii, cât și la momentul judecării sale.

Expertiza medico-legală este impusă de art. 453 C. proc. pen. numai în cazul prevăzut la alin. (1) lit. a), în acest caz fiind un mijloc de probă prin intermediul căruia se pot face aprecieri asupra sănătății condamnatei și posibilității acesteia de a începe executarea sancțiunii penale.

Pentru următorul caz, cel prevăzut la alin. (1) lit. b) a art. 453 C. proc. pen., mijlocul de probă nu este prestabilit de legiuitor.

Înscrisul depus la dosar este suficient pentru a dovedi starea de graviditate a condamnatei și nu este necesară efectuarea unei expertize medico-legale.

Când în cursul cercetării judecătorești o probă anterior admisă apare inutilă, instanța, după ce ascultă procurorul și părțile, poate dispune neadministrarea ei (art. 329 alin. 3 C. proc. pen.).

Instanța a încălcat dispozițiile art. 329 alin. (3) C. proc. pen., deoarece nu a pus în discuția procurorului și a părților utilitatea probei încuviințate.

Verificând practicaua hotărârii se constată că partea nu a invocat neregularitatea și nici procurorul, care, de altfel, în ședința publică în care s-a pus în discuție efectuarea acestei probe, s-a opus la încuviințarea ei considerând că nu este necesară.

Încălcarea acestei dispoziții legale atrage nulitatea relativă a actului și nu a fost cauzată nicio vătămare părții.

Așa fiind, primul motiv de recurs nu este fondat.

Al doilea motiv de recurs este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 4531 alin. (1) lit. a)-d) C. proc. pen., pe durata amânării executării pedepsei, condamnata respectă obligațiile enumerate de legiuitor. Menționarea acestora în minută și dispozitivul hotărârii este necesară, chiar dacă se aplică de drept.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul procurorului a fost admis, sentința penală atacată a fost casată în parte și, rejudecând, în baza art. 4531 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, pe durata amânării executării pedepsei, respectarea de către condamnată a obligațiilor prevăzute la lit. a), b), c) și d) ale acestui text de lege.