Eligibility for halved drug-trafficking penalty under Law 143/2000 when reported co-offenders are dropped for lack of criminal social danger

Cauză de reducere a pedepsei. Art. 16 din Legea nr. 143/2000. Scoaterea de sub urmărire penală a persoanei împotriva căreia inculpatul a formulat denunțul pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind traficul de droguri

Indice alfabetic: Drept penal

- cauză de reducere a pedepsei

- art. 16 din Legea nr. 143/2000

- scoaterea de sub urmărire penală a persoanei împotriva căreia inculpatul a formulat denunțul pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen.

Legea nr. 143/2000, art. 16

Prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 - referitoare la cauza de reducere a pedepsei de care beneficiază persoana care a comis o infracțiune privind traficul de droguri, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, cum este cea prevăzută în art. 4 din Legea nr. 143/2000 - sunt aplicabile inculpatului, chiar dacă persoana împotriva căreia a formulat denunțul nu a fost trimisă în judecată, ci a fost scoasă de sub urmărire penală pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., întrucât fapta denunțată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 4170 din 11 septembrie 2007

Prin sentința nr. 754 din 27 iunie 2006 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată inculpata C.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Instanța a reținut că, la 12 mai 2005, inculpata a fost prinsă în flagrant în timp ce vindea 8,75 g heroină către denunțătorul C.A.

Curtea de Apel București, Secția I penală, prin decizia nr. 794/A din 20 noiembrie 2006, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de procuror și de inculpată, a desființat, în parte, sentința penală și în fond, rejudecând, a dispus, între altele, majorarea pedepsei închisorii de la 3 ani la 5 ani.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpata a formulat recurs, criticând hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate.

În drept, inculpata și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

În cauză, în raport cu mențiunea conținută chiar în actul de sesizare a instanței întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, în care se arată că inculpata a formulat un denunț față de numiții I.A. (dosar nr. 1834/D/2005) și I.O. (dosar nr. 1931/D/P/2005), cauze care se aflau în curs de cercetare, Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București să comunice stadiul acestor cercetări.

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București a comunicat că prin rezoluția nr. 1931/D/P/2005 din 4 ianuarie 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.O. pentru infracțiunea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, iar prin ordonanța nr. 1834/D/P/2005 din 12 octombrie 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de I.A. pentru infracțiunea prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și scoaterea de sub urmărire penală față de aceeași persoană sub aspectul infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unei amenzi administrative.

În raport cu această împrejurare, recursul este fondat, urmând ca în favoarea inculpatei să fie aplicate dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una din infracțiunile prevăzute în art. 2-10 din această lege, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penale a altor persoane care au săvârșit infracțiunile legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

În cauză se constată că inculpata, pentru a putea beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, la 23 mai 2005, a făcut două denunțuri cu privire la două persoane care ar fi implicate în traficul de droguri.

Prin ordonanța din 12 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1834/D/P/2005, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București a dispus, în temeiul art. 249 C. proc. pen. cu referire la art. 11 pct. 1 lit. b) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. și art. 181 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală față de I.A. pentru infracțiunea prevăzută în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și aplicarea unei amenzi administrative, reținându-se în fapt că acesta a deținut 33 comprimate de methadonă pentru consum propriu.

Din adresa parchetului rezultă că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 16 din Legea nr. 143/2000, respectiv inculpata în timpul urmăririi penale a denunțat, a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a unei alte persoane care a săvârșit o infracțiune legată de droguri.

Împrejurarea că în cauză nu s-a dispus trimiterea în judecată a persoanei împotriva căreia inculpata a formulat denunț nu are relevanță asupra reținerii cauzei de reducere a pedepsei în favoarea inculpatei.

Astfel, în sarcina numitului I.A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, însă organul de urmărire penală a constatat că deținerea de către acesta a 33 comprimate de methadonă, fără drept, pentru consum propriu, prin atingerea minimă adusă valorilor apărate de lege și prin conținutul său concret, nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni comise și a făcut aplicarea art. 181 C. pen.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție va reține pentru inculpată cauza de reducere a pedepsei prevăzută în art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul inculpatei a fost admis, sentința nr. 754 din 27 iunie 2006 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, și decizia penală atacată au fost casate cu privire la aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, s-a făcut aplicarea acestui text de lege și s-a dispus reducerea pedepsei aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.