Discretionary refusal to suspend European Arrest Warrant execution despite pending domestic prosecution for lesser offenses

Mandat european de arestare. Amânarea predării. Competența instanței. Respingerea cererii de amânare a predării

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

- amânarea predării

Legea nr. 302/2004, art. 97

Potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, când persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, instanța de judecată, ca autoritate judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, poate amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei. În consecință, amânarea predării constituie o facultate, iar nu o obligație, a instanței de judecată, care poate să respingă cererea de amânare a predării, chiar dacă persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române, ținând seama de gravitatea faptelor care motivează mandatul european de arestare în raport cu gravitatea faptelor pentru care se efectuează urmărirea penală sau judecata de autoritățile judiciare române, precum și de efectele pe care le are amânarea predării asupra cauzelor în care este implicată persoana solicitată.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3611 din 5 iulie 2007

Prin sentința penală nr. 68 din 18 iunie 2007, Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 97 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, a respins cererea de amânare a predării către autoritățile judiciare din Italia a persoanei urmărite M.B., cetățean italian, formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În temeiul art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, s-a dispus menținerea stării de arest a persoanei urmărite pe o durată de 30 zile, începând cu 18 iunie 2007.

Instanța de fond a stabilit că, prin sentința penală nr. 57 din 21 mai 2007 a Curții de Apel Timișoara, în baza art. 93 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, s-a luat act de consimțământul persoanei urmărite internațional M.B. de a fi predată autorităților judiciare italiene, în baza mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Napoli la 3 mai 2007. În baza art. 89 din aceeași lege, s-a dispus arestarea preventivă a cetățeanului italian pe o perioadă de 30 zile.

Tribunalul din Napoli a emis mandatul de arestare pe numele lui M.B. pentru două capete de acuzare, și anume trafic de mari cantități de substanțe stupefiante de tipul cocaină și participarea la o organizație criminală.

Înainte de a fi dispusă predarea efectivă a persoanei urmărite către autoritățile judiciare italiene, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a formulat o cerere de amânare a predării acesteia, cu motivarea că M.B. este urmărit penal de Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad.

Instanța de fond a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 302/2004, amânarea predării persoanei urmărite poate fi dispusă de autoritățile judiciare de executare române până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei, în cazul în care se instrumentează în România o cauză pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare.

Numai că, neexecutarea imediată și promptă a mandatului european de arestare, din care rezultă că persoana urmărită M.B. este acuzată de săvârșirea unor fapte grave, nu a fost considerată ca oportună de către instanța de fond, în raport și cu infracțiunea imputată acesteia de autoritățile române, de o gravitate redusă și pentru care nu s-a dispus luarea vreunei măsuri preventive.

În consecință, cererea de amânare a predării către autoritățile judiciare italiene a persoanei urmărite a fost respinsă.

Împotriva acestei hotărâri, procurorul a declarat recurs.

Procurorul a arătat că, pe numele cetățeanului italian, s-a emis de Tribunalul din Pavia un alt mandat european de arestare, pentru săvârșirea infracțiunii de jaf armat asupra unei bănci, prin sentința penală nr. 47 din 26 aprilie 2007 Curtea de Apel Timișoara dispunând predarea acestuia autorităților judiciare din Italia.

La 3 mai 2007, prin sentința penală nr. 51, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea formulată de parchet și, în temeiul dispozițiilor art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a dispus amânarea predării persoanei urmărite M.B. până la finalizarea cercetărilor ce se efectuează de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, iar în cazul în care va fi trimisă în judecată, până la judecarea definitivă, respectiv până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei.

În aceste împrejurări, respingerea cererii de amânare a predării cetățeanului italian, dispusă prin sentința penală nr. 68 din 18 iunie 2007, de către aceeași instanță, cu privire la mandatul european de arestare emis de Tribunalul din Napoli apare ca fiind în contradicție cu sentința menționată, executarea celor două hotărâri judecătorești devenind astfel imposibilă.

Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:

Art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevede posibilitatea pentru autoritatea judiciară de executare română să amâne predarea persoanei urmărite, atunci când aceasta este urmărită sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o cauză diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei.

Nefiind o obligație, ci doar o facultate pentru autoritatea judiciară română, aceasta are posibilitatea de a refuza amânarea predării, chiar dacă se constată existența situației menționate, care implică persoana urmărită într-un proces penal pe teritoriul României, în condițiile în care intervenția altor împrejurări impun efectuarea predării.

Astfel, instanța de fond a constatat că împotriva persoanei urmărite s-a emis un mandat european de arestare de către Tribunalul din Napoli, Secțiunea judecătorilor pentru cercetări preliminare, aceasta fiind învinuită de săvârșirea infracțiunilor de trafic de mari cantități de cocaină și participarea la o organizație criminală.

Întârzierea în predarea persoanei urmărite către autoritățile judiciare italiene poate periclita iremediabil efectuarea urmăririi penale, afectând stabilirea cu celeritate și completă a adevărului în cauză, inclusiv a situației juridice a persoanei urmărite.

Pe de altă parte, cauza aflată în curs pe rolul autorității judiciare române se referă la săvârșirea unei infracțiuni de fals privind identitatea prevăzută în art. 293 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat prevăzută în art. 20 C. pen. raportat la art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte care prezintă un pericol social mai redus în comparație cu cele instrumentate de autoritățile italiene și în legătură cu care s-a și încheiat faza urmăririi penale, fiind sesizată instanța de judecată la 21 iunie 2007.

Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod just asupra necesității predării neîntârziate a persoanei urmărite către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, întârzierea acestei operațiuni nefiind nici oportună, nici benefică rezolvării niciuneia din cauzele penale în care este implicat M.B. pe teritoriul ambelor state membre.

Între sentințele penale nr. 51 din 3 mai 2007 și nr. 68 din 18 iunie 2007 ale Curții de Apel Timișoara nu există nicio stare de contrarietate, fiecare dintre ele referindu-se la un alt mandat european de arestare și la o altă situație a persoanei urmărite, iar executarea lor nu este imposibilă, prin prisma posibilităților pe care legea specială le prevede.

În consecință, recursul declarat de procuror a fost respins ca nefondat.